Treceți la conținutul principal

Rugăciune de pocăință către Maica Domnului

 






Stăpână prea milostivă și bună, primește rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ție din gură netrebnică, deși toate le știi, și mai ales neputința mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău și prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Și știind faptele și toate mișcările mele, cele din zi și din noapte, cele cu lucrul și cuvântul, cele întru știință și întru neștiință, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.


Miluiește-mă și mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău și Dumnezeului nostru. Tu știi, Stăpână preabună, că din brațele maicii mele spre tine am alergat, ție am fost dăruit, deși rău m-am ocârmuit, dar nu am știut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire și mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Și acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ștergi și să mă miluiești. Știi, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită și ca un străin smerit, care nu are unde să își plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu ești, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăția mea, tu acoperământul meu, tu chezășuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povățuitoarea mea și întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoști sărăcia mea și știi că nu am pe nimeni, fără numai pe tine și pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngrețoșezi de mine, nici să mă lepezi de la fața ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulțimea răutăților mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce ești Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voiești și eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotrivește ție, că ești Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.


Știu că multe sunt păcatele mele și nu sunt vrednic a privi la înălțimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală și să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă și dă-mi umilință. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare și zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău și Dumnezeu mai mult decât toată firea. Și știu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului și Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuiește-mă și mă învață, Născătoare de Dumnezeu. Și cerând în dar mila ta cea bogată, miluiește-mă precum voiești și nu mă lepăda de la fața ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluiește-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea și arată-ți întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.


De aceea ajută-mi, milostivește-te spre mine și-mi întinde mâna ta mie, leneșului, trândavului, nemulțumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene și gânduri urâte, celui străin și gol de toată fapta cea bună și vrednic de toată osânda și pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostivește-te spre mine, lipsitul și ticălosul, și fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, și pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea și păzitoarea mea din toate zilele vieții mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea cea sfântă, ajută-mi și iarăși strig, ajută-mi. Și mă învrednicește ca să fac voia Fiului tău și Dumnezeului meu în toate zilele vieții mele, să mă tem de El și să-I slujesc cum se cuvine. Și așa, săvârșindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povățuit de sfinții îngeri la locașurile cele dumnezeiești și luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, treimea cea preasfântă. Amin.

Sursa:   Rugăciuni, Rugăciuni către Maica Donului.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou