CINSTITUL ACOPERĂMÂNT AL MAICII DOMNULUI

 

CINSTITUL ACOPERĂMÂNT AL MAICII DOMNULUI

 

"Cea de-a doua lună a anului bisericesc începe tot cu o sărbătoare a Maicii Domnului, ca și luna septembrie, Biserica vrând astfel să ne întărească și să ne așeze într-un loc pe cât de ocrotit, pe atât de roditor, și anume sub acoperământul Maicii Domnului. Praznicele în cinstea Preasfintei Născătoare sunt foarte vechi și sigur că ele s-au dezvoltat pe parcursul timpului. Cel de astăzi datează din secolul IX, când, în biserica din Vlaherne, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său au văzut-o pe Maica Domnului stând deasupra tuturor, având acoperământul ei desfăcut în formă de ocrotire. Acesta nu este altceva decât un acoperământ al capului, prin care cea care îl purta se apăra față de ceea ce numim noi propria persoană, față de mândrie și orgoliu, păstrându-se întru smerenie. 

Pentru noi, creștinii, Acoperământul Maicii Domnului este o putere a lui Dumnezeu împărtășită Maicii Preasfinte, prin ea beneficiind și noi de ocrotirea Lui. Însă acest acoperământ ar trebui să fie și pentru noi o formă de ocrotire față de propria noastră persoană, față de părerea bună de sine, față de lauda de sine, de mândrie și de tot ceea ce ne separă de Dumnezeu. De altfel, am auzit și astăzi la Utrenie cuvintele Maicii Domnului, care se îndemna pe sine în fața Elisabetei: „Mărește, sufletul meu, pe Domnul și se bucură duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale!”

Astăzi vă propun să urmărim trei însușiri ale Preacuratei Maici a Domnului. Prima dintre ele este disponibilitatea față de Dumnezeu. Ca să ne facem disponibili față de Dumnezeu, trebuie să renunțăm la disponibilitatea față de noi înșine, adică la comoditate și la timpul pe care ni-l acordăm nouă. Pentru că, acordându-I lui Dumnezeu timpul nostru, gândurile și sentimentele noastre, întreaga noastră viață, nu facem altceva decât să scăpăm de înșelăciunea diavolului, care ne spune ca oarecând lui Adam: „Nu asculta de Dumnezeu, ci mănâncă din pom, căci te descurci singur!” Dacă ne punem la dispoziția lui Dumnezeu, o facem pentru noi, fiindcă voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră. El vrea ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.

A doua însușire a Maicii Domnului, având-o de altfel ca temelie pe prima, este aceea prin care a avut grijă să Îl aducă pe Dumnezeu în viața ei și să se umple de El. Și cât de mult! Nimeni de pe pământ nu L-a adus pe Dumnezeu atât de intim în viața sa. Maica Domnului și-a făcut timp pentru lectură, pentru rugăciune, și-a urmărit gândurile și simțămintele sale, observând în ce direcție îi merg gândurile, ce simte inima ei, care îi este lucrarea minții și a inimii. Cum a făcut aceasta? Oferindu-le pe toate lui Dumnezeu, făcându-le disponibile pentru El. Pentru că s-a oferit cu totul lui Dumnezeu, ea a ajuns atât de departe, încât Dumnezeu a ales-o ca ea să-I ofere firea umană. Iată ce sinergie, ce unire, încât nu mai putem spune până unde este lucrarea lui Dumnezeu și de unde începe lucrarea Maicii Domnului!

Iar a treia însușire constă în faptul că Maica Domnului ni-L oferă și nouă pe Fiul ei. Nu cu vorbe, ci cu viața ei. Maica Domnului s-a dedicat cu totul lucrării de a-L face cunoscut pe Dumnezeu. Cum? Primindu-L în firea ei. Tot așa, această a treia însușire a Maicii Domnului se clădește pe a doua. Primindu-L pentru sine, umplându-se de Duh Sfânt, Maica Domnului va fi fericită de toate neamurile, așa cum spune chiar ea. Nu pentru că Maica Domnului a căutat aceasta, ci pentru că Dumnezeu „a căutat spre smerenia roabei Sale”. De aceea o vor ferici toate neamurile, pentru că cine o vede pe Maica Domnului nu are cum să nu-L vadă pe Hristos, Fiul său. Ea este nedezlipită de Hristos și El rămâne nedezlipit de dânsa. 

Dar toate aceste însușiri au un rezultat cum nu se putea mai frumos pentru noi, și anume nu numai că ni-L prezintă pe Fiul ei, dar ne prezintă și pe noi Fiului ei. Nu numai că ni-L aduce pe Hristos, dar ne va aduce și pe noi la Hristos, dacă noi vom fi printre cei care o vor ferici, dacă îi vom urma viața și credința, dacă vom sta ca și ea cu ochii ațintiți asupra lui Iisus Hristos, Care va fi mereu Începătorul și Plinitorul credinței noastre. O astfel de lucrare nu poate să aibă loc decât sub acoperământul Maicii Domnului, iar viața noastră întreagă va fi atunci sub ocrotirea ei. 

Dacă Maica Domnului își acoperea capul și fața cu acest acoperământ, ferindu-se de propriile orgolii care ar fi putut răsări în inima ei, încercând să treacă nevăzută prin lume, și noi, atâta vreme cât folosim acoperământul ei în acest sens, cu siguranță că vom fi păziți și de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți. De aceea să strigăm mereu către Maica Domnului: „Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ!” Amin. "

Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie 2021)