"Un oarecare tâlhar din Antiohia, Ionatan cu numele, pe mulți oameni îi ucidea pe drumuri și prin case, tâlhărește năvălind năprasnic prin sate și prin cetăți; și nimeni nu putea să-l prindă pe el, măcar că mulți îi pândeau calea, că era puternic și viteaz foarte, încât nimeni nu putea să-i stea împotrivă. Deci, s-a pornit toată Antiohia și a trimis ostași ca să-l prindă pe dânsul, iar el neputând să se ascundă de dânșii, ca un leu fugind de la fața celor ce-l goneau pe el, a alergat în ograda Cuviosului Simeon și, apucându-se de stâlp, ca păcătoasă de picioarele lui Hristos, plângea cu amar. Deci Sfântul a strigat către dânsul, de sus: "Cine ești, de unde și de ce ai venit aici?" Iar el a zis: "Eu sunt Ionatan, tâlharul, cel ce am făcut toate răutățile și am venit aici, ca să mă căiesc de păcatele mele". Acestea grăindu-le el, iată au năvălit de la Antiohia ostașii care-l goneau pe el, strigând către Cuviosul: "Dă-ne nouă, părinte, pe vrăjmașul nostru, tâlharul, că, iată, și fiarele sunt gata în cetate să-l mănânce pe el". Răspuns-a lor fericitul Simeon: "Fiii mei, nu eu l-am adus pe el aici, cu Dumnezeu, Cel ce voiește pocăința lui, l-a povățuit aici. Deci, de veți putea întru înăuntru, prindeți-l pe el, că eu nu pot să-l scot la voi, că mă tem de Acela Care l-a trimis la mine". Acestea auzindu-le ostașii și neîndrăznind nu numai să intre în ogradă, ci nici cuvânt să zică împotrivă, s-au întors cu teamă și au spus toate în Antiohia. Iar tâlharul a petrecut șapte zile lângă stâlp, căzând la rugăciune către Dumnezeu, mărturisindu-se și plângând cu plângere mare, cât și cei ce erau acolo, văzând pocăință și plângerea lui se umileau. Iar după șapte zile, a strigat către Sfântul: "Părinte, îmi poruncești să mă duc?" Iar părintele i-a zis: "Au, iarăși, la lucrurile tală cele rele, te vei întoarce?" Iar el a răspuns: "Ba nu, părinte, ci vremea mea a sosit". Și așa, vorbind cu dânsul, și-a dat duhul sau la Dumnezeu. Iar ucenicii Sfântului Simeon, vrând să îngroape pe tâlhar lângă ogradă, iată mai marii oștilor veniră de la Antiohia după tâlhar și începură a striga: "Dă-ne nouă, părinte, pe vrăjmașul nostru, de care toată cetatea s-a cutremurat". Răspuns-a Cuviosul: "Cel ce l-a adus pe el la mine, Acela în mulțime de oaste cerească a venit și l-a luat pe el la Sine, curățit prin pocăință; deci nu mă tulburați pe mine". Acestea, auzindu-le acei dregători și văzând pe tâlharul mort, s-au înspăimântat și au lăudat pe Dumnezeu, Cel ce nu voiește moartea păcătosului. Și, întorcându-se, au spus în cetate cele de la Cuviosul au auzit și au văzut."
Comentarii
Trimiteți un comentariu