Aripi Duhovnicești

  "U n oarecare tâlhar din Antiohia, Ionatan cu numele, pe mulți oameni îi ucidea pe drumuri și prin case, tâlhărește năvălind năprasnic prin sate și prin cetăți; și nimeni nu putea să-l prindă pe el, măcar că mulți îi pândeau calea, că era puternic și viteaz foarte, încât nimeni nu putea să-i stea împotrivă. Deci, s-a pornit toată Antiohia și a trimis ostași ca să-l prindă pe dânsul, iar el neputând să se ascundă de dânșii, ca un leu fugind de la fața celor ce-l goneau pe el, a alergat în ograda Cuviosului Simeon și, apucându-se de stâlp, ca păcătoasă de picioarele lui Hristos, plângea cu amar. Deci Sfântul a strigat către dânsul, de sus: "Cine ești, de unde și de ce ai venit aici?" Iar el a zis: "Eu sunt Ionatan, tâlharul, cel ce am făcut toate răutățile și am venit aici, ca să mă căiesc de păcatele mele". Acestea grăindu-le el, iată au năvălit de la Antiohia ostașii care-l goneau pe el, strigând către Cuviosul: "Dă-ne nouă, părinte, pe vrăjmașul nostr...

"A cest Isus a fost al lui Navi, și următor lui Moise, celui ce a fost dătător de Lege evreilor. Acesta a luat și cetatea Ierihonului, care era a celor de alt neam. El a văzut pe Arhistrategul Mihail ținând în mână spada, și aflând el că acesta este mai-marele Voievod al puterii Domnului, lepădându-și armele, a căzut la picioarele lui. Însă dând el război cu cei de alt neam, și fiind gata să apună soarele, având el osârdie spre război, rugatu-s-a lui Dumnezeu și a zis să stea soarele. Și îndată a fost oprit soarele din calea lui să nu apună, până ce a înfrânt Iosua pe cei străini care au fugit, și i-au biruit cu putere. Apoi povățuind el poporul, și trecându-i prin pustie și împărțindu-le pământul făgăduinței, și judecând pe popor douăzeci și șapte de ani, s-a făcut înfricoșător vrăjmașilor. Și arătându-și bărbăția și fapta bună în multe războaie, a murit, și a fost îngropat cu cinste de poporul său."

  "T rebuie să știm că Biserica lui Dumnezeu prăznuiește astăzi Indictonul, adică începutul anului nou bisericesc, luând acest obicei de la cei de demult. La romani, indictionul (de la latinescul indictio) era un fel al lor de a număra anii și anume era un period de 15 ani, pentru adunarea dărilor către stat. S fânta Biserică serbează însă această zi pentru două pricini: Întâi pentru că luna septembrie este socotită ca începutul anului. Drept aceea, ea mulțumește lui Dumnezeu pentru roadele de peste an și se roagă ca și anul nou să fie roditor. Cea de a doua pricină a Bisericii este că ea cinstește această zi că ziua în care Domnul a pus început propovăduirii Sale în lume. Astăzi ea face început, astfel, la anul Domnului cel bine primit, deschide împărtășirea noastră din cununa bunătăților dumnezeiești, a anului nou ce începe, iar scopul ei este plinirea lui Hristos în noi, adică plinirea noastră după chipul și asemănarea lui Hristos. În cinstea acestui început al propovăduirii...

În părțile Ciliciei a fost un sat care se numea Sisan. În el viețuiau părinții cuviosului, creștini fiind, Susotion și Marta, cărora le-a dat Dumnezeu acest binecuvântat rod, pe care l-au numit Simeon și, după obiceiul creștinesc, l-au spălat prin baia botezului. Deci creștea pruncul, nu atât întru învățătura cărții, ci mai ales în simplitatea și în nerăutatea inimii. Însă înțelepciunea Duhului lui Dumnezeu și în cei simpli se sălășluiește și pe cei neștiutori îi alege, ca să se rușineze înțelepciunea veacului acestuia. Când era de treisprezece ani, urmând să fie păstor al oilor cuvântătoare, păzea oile necuvântătoare ale tatălui său. Prin aceasta el s-a asemănat lui Iacob, lui Moise și lui David, care de la păstoria oilor au venit la dumnezeieștile descoperiri. În vreme de iarnă, când oile nu se scoteau la pășune, fericitul copil mergea la biserică. Intrând cu părinții săi într-o zi de duminică, lua aminte la cântare și la citire, precum singur a spus mai pe urmă episcopului Teodorit....

Dumnezeu, Împăratul veacurilor, Cel ce a pus vremile și anii întru a Sa putere, a așezat spre slava Sa și spre folosul oamenilor felurite praznice. În Vechiul Așezământ a dat poruncă să se prăznuiască în chip deosebit luna lui septembrie, la începutul anului bisericesc, ca poporul ales să se îndulcească de roadele câmpului, slujind bunului Dumnezeu cu mai multă dragoste. A grăit Domnul cu Moise și a zis: "Spune fiilor lui Israel: În luna a șaptea, ziua întâi a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoarea trâmbițelor și adunare sfântă să aveți; nici o muncă să nu faceți, ci să aduceți ardere de tot Domnului" (Leviticul 23, 24-25). Că precum Atotcreatorul, după zidirea lumii și a tuturor făpturilor Sale, a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea, odihnindu-Se întru dânsa, așa i-a poruncit și omului, zicând: "Șase zile să lucrezi, iar în ziua a șaptea, care este sâmbăta (sabatul) Domnului Dumnezeului tău, să nu faci nici un fel de lucru în această zi". La fel și ziua întâ...

  ,,Se spune în Sfânta Tradiţie, că nu mult după sfânta Adormire a Maicii Domnului, Sfinţii Apostoli se adunau la cina zilnică şi rosteau: ,,Mare este numele Prea Sfintei Treimi, Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne nouă”. Într-una din zile, li s-a arătat aievea Maica Domnului, înconjurată de îngeri luminaţi şi le-a zis: „Bucuraţi-vă că eu sunt cu voi în toate zilele”! Atunci ucenicii, cu spaimă şi cu bucurie au strigat: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă”!  Maica Domnului ne-a făgăduit că este cu noi în toate zilele. Ea îşi ţine făgăduinţa şi noi o întâlnim pretutindeni în calea vieţii noastre pământeşti." Sfânta Tradiție

        "     Spunea un iubitor de Hristos despre Chiriac tâlharul, că făcea război pentru furt, pe la Emaus, acolo unde este cetatea Nicopolei.  Ș i atât de cumplit era, încât oamenii îl numeau lup. Încă, mai avea împreună cu sine  ș i pe al ț i tâlhari, nu numai cre ș tini,  ci  ș i evrei  ș i samarieni. Deci, odată, ducându-se oamenii din Nicopole, de la casele lor, la sfânta cetate a Ierusalimului, în Săptămâna cea mare, pentru botezul copiilor lor, după ce i-au botezat, se întorceau la casele lor, ca să prăznuiască sfânta zi a  Învierii.  Ș i i-au întâmpinat pe ei tâlharii, nefiind de fa ț ă mai marele tâlharilor, Chiriac. Bărba ț ii au fugit, iar, pe femei, prinzându-le, pe pruncii de curând boteza ț i i-au aruncat pe pământ. Atunci, când fugeau bărba ț ii, i-a întâmpinat pe ei vătaful de  tâlhari  ș i i-a întrebat: "De ce fugi ț i?" Iar ei i-au spus lui ceea ce li s-a întâmplat. Deci, luându-i pe ei, ...

     "     A fost un oarecare om în Ierusalim, cu numele Sozomon, care, mergând prin cetate, s-a întâlnit cu un sărac necăjit  ș i, dezbrăcând de pe el îmbrăcămintea, i-a dat-o săracului  ș i s-a dus în calea sa. Însă, aceasta se întâmpla în vremea seceri ș ului  ș i ziua s e pleca spre seară.  Ș i, adormind el pu ț in, a avut un vis.  Ș i se făcea că era într-o casă minunată, în care era multă lumină  ș i tot felul de pomi, cu multe feluri de roade binemirositoare, încât se plecau ramurile până la pământ.  Ș i păsările cântau, în mul te feluri, cântări preafrumoase, neavând tăcere, încât se putea auzi glasul lor de la pământ  ș i până la cer.  Ș i ramurile se clătinau cu slavă mare. Deci, acestea văzându-le el, a venit la dânsul un tânăr  ș i i-a zis lui: "Vino după mine!"  Ș i au mers împreu nă, la un stâlp poleit cu aur.  Ș i printr-o ferestruică a văzut ni ș te u ș i  ș i palate preaslăvit...

  “Pavel chemat apostol al lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și Sosthen fratele, Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfințiți întru Hristos Iisus, celor chemați sfinți, împreună cu toți cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, și al lor și al nostru: Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Iisus Hristos ” (I Cor. 1, 1-3). Privește cum chiar de la început le-a doborât mândria și le-a aruncat la pământ orice semeție, numindu-se pe sine „chemat”: «Nu eu am aflat, zice, ceea ce știu, și nici că am câștigat aceasta cu propria mea înțelepciune, ci alungând și pustiind Biserica, am fost chemat.» Așadar, totul este al celui ce cheamă și nimic al celui chemat, afară numai de ascultare și supunere. „Al lui Hristos Iisus.” «Dascălul vostru, zice, este Hristos, și voi recunoașteți oameni ca apărători ai învățăturii sale?» „Prin voia lui Dumnezeu”, adică Dumnezeu a voit ca noi să ne mântuim astfel. Noi nimic n-am făcut, ci prin ...

"Ce face-o mamă pentru prunci? Îi apără de rău mereu. Și de sunt mici și de-au crescut, E lângă ei când dau de greu. De fapt în fiecare ceas, Că-s oameni mari sau încă-s mici, Ea îi veghează ne'ncetat, Șoptindu-le: "EU SUNT AICI!" O mamă pune câte-un strop Din ea în fiecare fiu. Iubirea ei pentru copii Nu se termină în sicriu, Ci pentru că într-adevăr Murind, începe-a opta zi, O mamă ce s-a dus la cer Tot MAMĂ pururea va fi. Dar, oare, Maica lui Hristos Și Mama noastră-a tuturor, Cum ar putea în cerul sfânt Să-și uite scumpul ei popor?.. Când orice mamă viața ei Le-o dă copiilor în dar, Cu cât mai mult se va jertfi Preasfânta, dumnezeu prin Har?.. Cu cât mai mult îi va păsa De plânsul tău, de plânsul meu Fecioarei, care L-a purtat În pântece pe Dumnezeu? De vreme ce un strop de har Aprinde inima oricui, Câtă iubire de popor A pus Iisus în Maica Lui?.. Și-atunci, știind că-i vas preaplin  De har Măicuța lui Hristos  Și că, deși s-a dus la cer, Cu inima e încă jos, Să ...