Sfaturi generale pentru folosirea simţurilor

 

Sfaturi generale pentru folosirea simţurilor 

Îmi mai rămâne să îţi înfăţişez regulile generale pentru folosirea simţurilor din afară, pentru ca impresiile lasate de ele să nu dărâme clădirea noastră duhovnicească. Deci ascultă! 

a) Mai mult decât orice, fratele meu, cu toate puterile ţine în frâu tâlharii tăi cei răi şi grabnici — ochii tăi — și nu le îngădui deloc să iscodească cu curiozitate fețele femeilor, dacă sunt frumoase sau nu, precum nici fețele bărbaţilor, mai ales ale celor tineri şi fără barbă. De asemenea, nu le îngădui să privească la trupuri goale, nu numai ale altora, dar nici măcar la al tău. Căci de la o astfel de curiozitate şi iscodire pătimaşă uşor se poate naște în inimă pofta îndulcirii pătimaşe a desfrânării, care nu este fără de vină, după cum a zis Domnul: Tot cela ce caută la femeie spre a o pofti pe ea, a şi preacurvit cu dânsa întru inima sa (Mat. 5, 28). Şi dintre cei înţelepţi unul a scris: „Din privire se naşte dorirea”. De aceea şi Solomon, prevenindu-ne în legătură cu primejdia înrobirii prin ochi şi a rănirii cu pofta frumuseţii, ne dă următoarea lecţie: Fiule, să nu te biruiască pofta frumuseţii, nici să fii vânat cu ochii tăi, nici să te înșele genele ei (Pild. 6, 25). lată şi pilde de urmări distrugătoare ale privirii neînfrânate a ochilor: fiii lui Dumnezeu, urmaşii lui Set şi Enoh, au fost atraşi de fiicele lui Cain (vezi Fac., cap. 6); Sihem, fiul lui Emor din Sihem, văzând-o pe Dina, fiica lui Iacov, a căzut cu ea (vezi Fac., cap. 34); Samson a fost robit de frumuseţea Dalilei (vezi Jud., cap. 16); David a căzut după vederea Virsaviei (vezi II Împ., cap. 11); doi bătrâni, judecători ai poporului, şi-au pierdut capul văzând frumuseţea Susanei (vezi Ist. Susanei).

Păzeşte-te de asemenea să nu-ţi pironeşti Privirea asupra mâncărurilor şi a băuturilor bune. aducându-i aminte de strămoaşa noastră Eva, care. privind cu och tă! la rodul pomului oprit din rai. l-a poftit, l-a luat şi la mâncat, aducând moartea peste sine şi peste toţi urmaşi săi. Nu privi cu poftă nici la hainele frumoase. nici  argint şi aur, nici la strălucitoarele veşminte lumeşt pentru ca să nu intre în sufletul tău patima slavei deşarte și a iubirii de argint, căci şi David s-a rugat pentr izbăvirea de acestea, zicând: Întoarce ochii mei să nu vadă deşertăciune (Ps. 118, 37). Şi îndeobşte îţi spun, păzeşte-te să nu priveşti la hore, dansuri, ospeţe, luxuri, certuri, scandaluri, pălăvrăgeli şi la toate celelalte lucruri necuviincioase şi ruşinoase, pe care lumea fără de minte le iubeşte, iar legea lui Dumnezeu le opreşte. Fugi şi închide-ţi ochii de la toate acestea, ca să nu se umple inima ta de mişcări pătimaşe, iar închipuirea cu feţe de ruşine, şi ca să nu se stârnească în tine răscoală şi război împotriva ta, întrerupând nevoinţa neîncetată pe care trebuie să o duci întotdeauna împotriva patimilor tale. Însă să iubeşti să cercetezi bisericile şi să priveşti la sfinte icoane, la cărţi sfinte, la morminte, la cimitire şi la toate celelalte lucruri cuvioase şi sfinte, a căror privire poate lucra mântuitor asupra sufletului tău. 

b) Ți se cuvine, de asemenea, să-ți păzeşti şi urechile. Şi în primul rând nu asculta cuvinte, cântări şi muzici ruşinoase şi aţâţătoare, de la care sufletul se umple de mofturi şi se înmoaie, iar inima se aprinde de polita trupească; căci este scris: întoarce de Ja tine cuvintele de ocară (rele) (Pild. 27, 11). 

În al doilea rând, nu asculta cuvinte de senzaţie şi de râs, poveşti născocite şi deşarte, iar dacă eşti nevoit să le asculţi, nu te îndulci cu ele şi nu le încuviinţa. Nu se cuvine creştinilor să-şi găsească plăcerea în astfel de cuminte. ci numai acelor oameni răzvrătiți despre care Sfântul Apostol Pavel spunea că: îşi vor alege învățători, gâdilându-i la urechi; şi de la adevăr auzul îşi vor întoarce, iar la basme se vor pleca (II Tim. 4, 3-4). 

În al treilea rând, nu asculta cu plăcere judecarea altora, bârfa şi cleveteala, pe care unii le răspândesc despre cei apropiaţi ai lor, ci fie curmă-le, dacă poţi, fie indepărtează-te, ca să nu le auzi. Căci Sfântul Vasile cel Mare îi consideră vrednici de afurisire atât pe osânditori şi pe clevetitori, cât şi pe cei care îi ascultă, neîncercând să-l oprească. 

În al patrulea rând, nu asculta cuvinte deşarte şi fără de folos, în care îşi petrece timpul marea parte a celor iubitori de lume, şi nu te îndulci cu ele. Căci în Lege este scris: să nu primeşti cuvânt deşert (leş. 23, 1). Și Solomon a spus: Cuvântul deşert şi mincinos depărtează-l de la mine (Pild. 30, 8). lar Domnul a spus: Deci grăiesc vouă: că pentru orice cuvânt deşert care vor grăi oamenii, vor să dea seamă de dânsul în ziua judecății (Mat. 12, 36). 

În al cincilea rând, în sfârşit, păzeşte-te îndeobşte de ascultarea oricăror vorbe şi cuvântări care pot vătăma sufletul tău, între care nu ultimul loc îl ocupă linguşirile şi laudele linguşitorilor, după cum a spus Isaia: Poporul meu, cei ce vă fericesc pe voi vă linguşesc şi cărarea picioarelor voastre o strică (Is. 3, 11). Dar iubeşte să asculţi cuvintele dumnezeieşti, sfintele cântări şi psalmii și tot ce este bun, sfânt, înţelept şi de suflet folositor; şi îndeosebi iubeşte să asculţi ocările şi învinuirile, când cineva te împroaşcă cu ele. 

c) Păzeşte mirosul tău de orice fel de parfumuri care tulbură şi pot să stârnească gânduri şi mişcări trupeşti. Nu le folosi, nu te unge cu ele şi nu le mirosi cu poftă şi fără măsură. Toate acestea sunt năravuri ale femeilor rele, iar nu ale bărbaţilor iubitori de înțelepciune, deoarece prin acestea slăbeşte bărbăţia sufletului și se stârnesc patimile și poftele trupeşti, care pot duc chiar și la cădere, aşa încât pentru cei ce folosesc acest parfumuri aţâţătoare adeseori se împlinesc amenințările proroceşti, care zic: Vai... celor ce cu mirurile cele mai de frunte se ung (cf. Am. 6, 1, 6). Va fi vouă în locul mirosului celui frumos putoare (cf. Is. 3, 23). 

d) Păzeşte-ţi gustul şi pântecele tău, ca să nu fie robite de feluritele bucate dulci şi grase, şi de băuturile aromate care înfierbântă. Căci strădania de a dobândi tot ce este de trebuinţă pentru mesele acestea desfătate te poate duce la minciuni, la înşelăciuni, până şi la hoţii şi încă la multe alte patimi înrobitoare şi răutăţi, iar când le-ai dobândit şi te îndulceşti cu ele, te pot arunca în prăpastia dulceţilor trupeşti şi a poftelor dobitoceşti ce obişnuiesc să lucreze sub pântece. Şi vei cădea atunci sub osândirile prorocului Amos: Vai... celor ce mănâncă iezi din turme şi viței sugători din mijlocul cirezilor... celor ce beau vinul strecurat (Am. 6, 1, 4, 6). 

e) Păzeşte-te să nu apuci, să nu strângi şi să nu îmbrăţişezi cu mâinile tale nu numai un trup străin, de femeie sau de bărbat, bătrân sau tânăr, dar nici chiar trupul tău, şi mai ales, dacă nu este de neapărată trebuinţă, nu te atinge de anumite mădulare. Căci cu cât este mai liberă această atingere, cu atât mişcarea poftei trupeşti va fi mai simțită şi mai vie şi va atrage omul mai nestăvilit spre însuşi păcatul cu fapta. Toate celelalte simţuri înlesnesc mişcarea poftei şi într-un anume fel ajută de departe la pregătirea păcatului; dar când ajunge cineva să pipăre ceea ce nu trebuie să atingă, atunci deja va îi foarte greu să se oprească de la păcat. 

De _ispitele pipăitului ţine şi găteala capului, hainele şi încălțămintea. De aceea fereşte-te să-ţi împodobeşti trupul tău cu haine moi, în multe culori şi stralucitoare. sau să-ţi acoperi capul cu lucruri de mare sau să foloseşti încălţăminte scumpă. Toate acestea “obiceiuri femeiești, nepotrivite bărbaţilor. Ci să “ți numai lucruri cuviincioase şi smerite, care împlinesti nevoia de a păzi trupul de frigul iernii şi de arşița verii. Ca să nu auzi Şi tu ceea ce a auzit bogatul care se mbrăca în porfiră şi vison: adu-ţi aminte că ai luat cele bune ale tale în viaţa ta (Lc. 16, 25), şi ca să nu vină te tine ameninţarea prorocului lezechiel, care a dat o astiel de judecată asupra oamenilor de acest fel: vor ajunge acolo. că ei înşişi își vor lua cununile de pe capetele lor și de îmbrăcămintea lor cea pestriță se vor dezbrăca (lez. 26, 16). 

Tot aici se includ şi toate celelalte odihniri ale trupului, precum sunt: scăldările şi îmbăierile dese, casele peste măsură de strălucite, covoarele moi, mobila scumpă, paturile luxoase şi lăfăiala în ele. Să te păzeşti de toate acestea ca de unele ce sunt vătămătoare pentru intreaga ta înțelepciune şi pricini imediate ale stârnirii mișcărilor necurate şi ale pornirilor spre pofte şi fapte tupeşti, ca să nu moșteneşti vaiul cu care ameninţă prorocul Amos: Vai... celor ce dorm în paturi din fildeş și se răsfață întru aşternuturile lor (vezi Am. 6, 1, 4). 

Toate acestea pe care ţi le-am spus acum sunt acel pământ pe care şarpele cel ispititor a fost osândit să-l mănânce şi toate acestea sunt hrana cu care se hrănesc patimile noastre trupeşti. De aceea, dacă vei dispreţui aceste deșertăciuni nevrednice de luat în seamă şi te vei inarma cu bărbăţie împotriva lor şi nu vei lăsa nimic de felul acesta să intre prin simţuri în sufletul şi în inima ta, atunci te încredințez că vei risipi cu uşurinţă toată puterea diavolului și a patimilor, nelăsându-le hrană cu care s-ar putea hrăni în tine, şi, în puţină vreme, te vei arăta un viteaz biruitor în războiul nevăzut. 

La lov este scris că furnicoleul a pierit fiindcă nu avea nimic de mâncare: furnicoleul a pierit neavând mâncare (lov 4, 11). Acest furnicoleu închipuie pe  diavol, vrăjmașul nostru de totdeauna, care fuge de la | omul care, respingând și înfrânând toate mișcările pătimașe stârnite de impresiile simţurilor din afară, nu-i dă cu ce să se hrănească. După cum spune un anume călugăr lovie în cartea Biblioteca a Patriarhului Fotie, diavolul se aseamănă furnicoleului prin aceea că întotdeauna începe să-l ducă la pierzare pe om aruncându-l întâi în păcate mici, cât o mică furnică, iar apoi, după ce l-a obişnuit cu aceste păcate mici, îl aruncă şi în cele mai mari. Și încă şi prin aceea este asemenea unui furnicoleu, pentru că la început pare fără de putere şi mic, precum o furnică, iar apoi se arată ca un uriaş puternic, asemenea unui leu mare. 

Războiul nevăzut. Sfântul Teofan Zăvorâtul