Treceți la conținutul principal

Talcuirea Sfintei Evanghelii . 31 Decembrie




                              




"În vremea aceea, intrând în templu, Iisus a început să dea afară pe cei care vindeau şi cumpărau în el, zicându-le: Scris este: Casa Mea este casă de rugăciune; dar voi ați făcut din ea peşteră de tâlhari. Și era în fiecare zi în templu și învăța. Dar arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă. Și nu găseau ce să-I facă, pentru că tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.Și intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el, zicându-le: Scris este:,,Și va fi casa Mea casă de rugăciune"; dar voi ați făcut din ea peşteră de tâlhari. Și eraîn fiecare zi în templu și învăța. Dar arhiereii și cărturarii și fruntaşii poporului căutau să-L piardă. Și nu găseau ce să-i facă, căci tot poporul se ținea după El, ascultându-L. Și într-una din zile, pe când lisus învăța poporul în templu și binevestea, au venit arhiereii" si cărturarii, împreună cu bătrânii, și, vorbind, au zis către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel Ce Ți-a dat această putere? lar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba și Eu un cuvânt, spuneți-Mi: Botezul lui Ioan era din Cer sau de la pe voi oameni? Și ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: Din Cer, va zice: Pentru ce n-ati crezut în el? Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că loan a fost Prooroc. Și au răspuns că nu știu de unde. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea."


"(19, 45) Matei 21, 12/Marcu 11, 15/loan 2, 14-15 (19, 46) 3 Regi 8, 29/ Isaia 56, 7/

leremia 7, 11/1 Macabei 7, 37/ Matei 21, 13/ Marcu 11, 17 (19, 47) Matei 21, 45/

Marcu 11, 18/loan 7, 19 (19, 48) Matei 14, 5; 21, 46/ Marcu 11, 18

(20, 1-8) Matei 14, 5; 21, 23-27/ Marcu 11, 27-33."


Cu slavă intrând Domnul în lerusalim, arată semn al stăpânirii Sale şi curăță casa Părintelui Său de cei ce neguțătoreau. Măcar că şi la începutul propovăduirii o săvârşise aceasta, precum loan zice (loan 2, 14-17), şi acum iarăşi aceasta a doua oară o face, lucru care spre şi mai mare prihǎnire a iudeilor este; că nici din îndrăznirea Lui dintâi nu s-au înțelepțit, ci au rămas întru neguțătorie şi,,potrivnic lui Dumnezeu" il numeau pe El (Matei 10, 25), pe Cel Care atâta Il cinstea pe Tatăl şi Dumnezeu, încât şi casa Lui o curăţea de cei care neguțătoreau. Drept aceea şi pe Isaia li-l aduce lor pârâs, care zice:,,Casa Mea, casă de rugăciuni se va chema" (Isaia 56, 7). lar ei, fără de socoteală Îl întreabă pe El:,,Cu ce putere faci acestea?" Măcar că se cuvenea să înțeleagă ei că după ce a adus în mijloc grai proorocesc, care mărturiseşte casa lui Dumnezeu a fi,,casă de rugăciune" şi nu adunătură şi peşteră a tâlharilor - căci lucru tâlhăresc este asuprirea şi neguțătoria -, aşadar, ce trebuinţă mai era să-L întrebe pe El cu ce putere face acestea? Fiindcă era foarte lesne a pricepe că Dumnezeu acestea le  porunceste prin Proorocul, ei întreabă:,,Cu ce putere faci acestea?" - ca şi cum ar zice:,,Legea a încredințat buna rânduială a bisericii [templului] celor care se trag din seminţia lui Levi (Numeri 1, 49-53; Deuteronom 10, 8), deci Tu, fiindcă nu Te tragi din seminţia leviților - adică preoțească -, cum faci acestea și [le] răpeşti [pe] cele preoțești?" Dar o, iudeilor, aduceți-vă aminte de David ce grăieşte:,,Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec" (Psalm 109, 4), şi Melchisedec a fost numit preot. Dar Melchisedec nu după Lege a fost preot, nici din seminţia lui Levi nu se trăgea, căci cum era cu putință a fi din seminţia leviților cel care a trăit cu atât de multă vreme înaintea lui Levi? Aşadar, de ce cauți la Hristos rânduiala Legii? Dumnezeu nu este supus legilor! A poruncit la vremea potrivită ca preoții să fie din seminţia lui Levi, acum[strǎ]mută această lege şi alege mai întâi preoția lui Melchisedec. Drept aceea şi îi scoate afară pe cei care vindeau şi cumpărau dobitoacele cele pentru jertfă - adică oi şi porumbițe. Şi [Mântuitorul ii] este pricinuitor bisericii [templului] de podoabă şi bună rânduială, arătând încă şi că nu se cuvine să mai credem că Dumnezeu ni Se face milostiv prin jertfele dobitoacelor. Aşadar, Îi era cu lesnire Domnului să răspundă către dânşii - precum  s-a grăit-şi să le spună că Proorocul, iar mai vârtos Dumnezeu porunceşte acestea. Dar, ca să-i vădească pe dânşii cum că niciodată nu se supun Duhului Celui Sfânt, şi că nu numai lui Isaia, Proorocului cel vechi - care poate li s-a făcut lor întru uitare -, ci nici lui Ioan, celui care ieri s-a arătat  care mai că nu era nematerialnic şi fără de trup-, nu au voit să-i creadă, pentru acesta îi întreabă pe dânşii această întrebare vrednică de minunare. Prin care [întrebare] astupă şi gurile acelora şi ne arată şi nouă că dacă nu au crezut lui Ioan, un Prooroc atât de mare, care se părea că este mai mare decât El şi care-L mărturisea pe Dânsul, cum ar fi crezut Lui de le-ar fi dat lor răspuns cu ce putere face aceasta? Căci orice ar fi zis Domnul, tot ar fi prihănit şi ar fi scuipat cele grăite, precum au scuipat şi cuvintele lui loan,cel care era mai slăvit la dânşii."


Sfântul Teofilact al Bulgariei. 

Ev Luca 19,45-48.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou