Puterea credinței în lupta nevăzută

"Sfântul Antonie cel Mare este unul dintre cei mai mari părinți ai pustiei, un om care a ales liniștea și rugăciunea într-o lume plină de zgomot, ispite și frământări. El ne arată, peste veacuri, că adevărata luptă nu se dă în afară, ci înăuntrul nostru.

Retrăgându-se în pustie, Antonie nu a fugit de lume, ci a învățat să lupte cu propriile gânduri, cu frica, cu mândria și cu ispitele aduse de cel rău. Viața lui a fost o continuă încercare, dar și o dovadă că omul care se sprijină pe Dumnezeu nu rămâne niciodată singur.Se spune că Sfântul Antonie a văzut cu ochii săi luptele sufletelor după moarte și a înțeles cât de importantă este viața trăită cu pocăință, smerenie și rugăciune. De aceea, el ne avertizează blând, dar ferm: nu timpul ne mântuiește, ci felul în care îl trăim.

Sfântul Antonie ne învață că:

– ispitele nu dispar niciodată, dar pot fi biruite;

– liniștea inimii se câștigă cu răbdare;

– rugăciunea spusă din adâncul sufletului are putere mare;

– Dumnezeu nu ne lasă în luptă fără ajutor.

Într-o lume grăbită, unde neliniștea a devenit obișnuință, viața Sfântului Antonie ne cheamă la oprire, la privire înlăuntru și la întoarcere spre Dumnezeu. El ne amintește că adevărata pace nu vine din lucrurile materiale, ci dintr-o inimă împăcată.

Să ne rugăm Sfântului Antonie cel Mare să ne întărească în clipele de slăbiciune și să ne învețe să nu fugim de lupte, ci să le purtăm cu credință și nădejde."

Sfântul Antonie cel Mare

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

"Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc. Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

" Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou

Faceți căutări pe acest blog