Inima în Marele Post

 

"Iată pe scurt istorisirea: un fariseu L-a chemat pe Hristos să cineze. Acolo a fost şi luda. Când s-au aşezat la masă, a intrat pe neaşteptate o femeie, cunoscută ca păcătoasă. A adus un vas cu mir scump, s-a dus înapoia lui Iisus, şi-a desfăcut părul, a îngenuncheat şi a început să-I spele Domnului picioarele cu acel mir - le-a spălat cu mir şi cu lacrimi, şi le-a șters cu părul ei. Atunci s-au ridicat două glasuri: stăpânul casei şi Iuda, iubitorul de arginți. Stăpânul casei, cu dispreț și-a zis întru sine despre lisus:,,Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă." /Lc. 7, 39/

 lar Iuda, după predanie fiul din flori al unei alte păcătoase - întruparea curviei iubitoare de arginți a neamului său şi el însuşi înclinat spre pofta de arginți a neamului său -, a strigat cu mânie:,,Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?" /Io. 12, 5/ 

     Astfel, împotriva femeii celei păcătoase care s-a pocăit s-au ridicat doi păcătoşi mânioşi: un fariseu - şi cu trupul, şi cu sufletul stricate de păcat - şi un trădător, care pentru treizeci  de arginți L-a vândut pe Invăţătorul său.

    

     Însă de la amândoi noi primim câte o mărturie de preț: de la fariseu - că pe cei păcătoși nimeni nu-i osândeşte mai rău decât un păcătos; iar de la trădător - că mirul pe care acea femeie păcătoasă l-a vărsat peste picioarele lui Hristos a fost cu adevărat scump. După cuvintele lui Iuda, a fost trei sute de dinari. Iar Iuda era priceput la a prețui! Mustrându-i cum se cuvine pe amândoi, Domnul S-a întors către femeia cea pocăită şi înlăcrimată şi i-a spus cu blândețe:,,Iertate îți sunt păcatele... Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace." /cf. Lc. 7, 48/ Şi femeia s-a ridicat renǎscută, curată şi luminată - precum Eva înaintea păcatului -, nemaifiind păcătoasă, ci dreaptă, şi nu femeie, ci fecioară - chiar fecioară abia născută prin Duhul Domnului. Toată curvia ei a fost ștearsă din viața ei precum o cârpă murdară şi soioasă.

     Iată minunea minunilor, iată bucurie de care se veselesc cereştii îngeri şi pentru care iadul plânge! Fiica satanei se face fiica lui Dumnezeu. Oaia cea pierdută s-a aflat. Cea rătăcită, adusă  pe cale. Oarbă fiind din pricina puroiului curviei satanicești, i s-a întors vederea şi s-a văzut pe sine ca suflet viu şi dumnezeiesc. Rătăcită în cocina porcilor, este adusă la curtea cea împărătească a Tatălui său. Ce putere pe pământ poate săvârşi o astfel de minune, o astfel de prefacere? Ce adunare ale puterilor firii şi culturii poate săvârşi o astfel de prefacere în om? Ce școală şi ce înţelepciune - fie ellină, fie indianǎ? Nimeni şi nimic, şi iară zic: nimeni şi nimic, afară de El, Cel născut din Fecioară. Numai El, Cel Atotputernic și Chivernisitorul puterilor cereşti cele veşnice, a putut săvârşi o astfel de minune. 

     

      El şi astăzi săvârşeşte astfel de minuni, minunile naşterii celei din nou şi a reîntoarcerii. Nimeni altcineva, afară de El. Așadar, apropiați-vă liber cu toții de El, păcătoși și păcătoase, cu lacrimi şi pocăință. Faceți o jertfă din avutul vostru căpătat prin rătăcire, precum acea mare păcătoasă. Fie ca jertfa voastră să se umple de bună mireasmă, precum mirul cel de preţ, iar orice faptă bună în numele Lui este socotită înaintea Lui ca un mir de mare preţ şi miroase ca cea mai bineplăcută mireasmă..."

 

   SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI