Treceți la conținutul principal

Inima – altarul tainic al prezenței lui Hristos

De la

 








"Inima este locul sacru în care Hristos Domnul este preamărit şi sfinţit, aşa cum învăța Sfântul Apostol Petru: "Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfințiți în inimile voastre" (1 Petru 3, 15). În concepţia Sfântului Macarie,,,cele ce se văd sunt umbre ale celor tainice". Astfel, Biserica văzută înfăţişează biserica inimii, iar preotul care care oficiază Sfintele Taine este  întruchiparea,,preotului celui adevărat al Harului lui Hristos". În această biserică duhovnicească, care este adâncul inimii omului se săvârşeşte neîncetat o Sfântă Liturghie în omul cel înviat: "Vorbiți între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, laudand și  cântând Domnului, în inimile voastre" (Efeseni 5, 19).  

   Inima lipsita de gânduri necurate şi,,lucrată de Duhul este altarul adevărat încă înainte de viața viitoare", arată Sfântul Grigorie Sinaitul, iar Sfantul Ioan Scărarul precizează:,,Un lucru este acela de a iscodi mereu inima spre a-i cunoaşte pornirile şi altul acela de a o supune stăpânirii minții care o cercetează şi care, ca un arhiereu, oferă lui Hristos jertfe cuvântătoare". În primul caz, mintea noastră este asemenea unui cârmuitor, în al doilea, asemenea unui episcop care aduce jertfe duhovniceşti. Deci inima este,,altarul" pe care este aprins ,,focul dragostei dumnezeieşti". Este ceea ce au simțit cei doi ucenici aflaţi în drum spre Emaus când s-au întâlnit cu Hristos: "Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale si când ne tâlcuia Scripturile?" (Luca 24, 32).

    Inima e,,cămara" care vorbim,,cu Preadulcele Iisus".

    Inima este vasul în care păstrăm untdelemnul Harului Divin. Potrivit Sfântului Macarie Egipteanul,,,Cele cinci fecioare înţelepte, luând în vasele inimii lor untdelemnul cel străin de natura lor - care este Harul Duhului - au putut să intre în cămara de nuntă împreună cu Mirele". "Astfel, inima este vasul în care cel înțelept păstrează Harul Duhului Sfânt, pentru a putea intra în cămara de nuntă şi pentru a se putea bucura împreună cu Mirele.

   Inima este Noul Testament , sau mai bine zis - Noul Testament este chipul curătiei inimii, al observării și păzirii minții. În timp ce,,Vechiul Testament este chipul nevoinţei trupești exterioare și sensibile", chipul ascezei trupești , "Sfânta Evanghelie, care este Noul Testament, este chipul atenției , adică al curăţiei inimii."

   PĂRINTELE DANIEL DE LA RARĂU

   

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

De la
 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

De la
"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...
Un comentariu
Read more »

Despre rugaciunea Lui Iisus

De la
 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou
Trimiteți un comentariu
Read more »