"Nu există lucru mai mare decât pocăința și spovedania. Această Taină este oferta iubirii lui Dumnezeu către om. Aceasta este calea desăvârșită de a scăpa de rău.
Mergem, ne spovedim, simțim unirea cu Dumnezeu, vine bucuria, dispare vinovăția. În Ortodoxie nu există fundătură. Nu există fundătură pentru că există spovedania, care are harul de a ierta. Viața duhovnicească este un lucru mare! … În fiecare zi mă gândesc că păcătuiesc, dar doresc ca tot ceea ce mi se întâmplă să-l transform în rugăciune și să nu-l închid înlăuntrul meu.
Păcatul îl face pe om foarte confuz la nivel lăuntric. Confuzia nu dispare cu nimic. Numai cu lumina lui Hristos poate fi înlăturată. Prima mișcare o face Hristos. Apoi noi, oamenii, primim această lumină prin alegerea noastră cea bună, pe care o exprimăm prin iubirea noastră față de El, prin rugăciune, prin Sfintele Taine.Pentru ca sufletul să se pocăiască, trebuie să se trezească. În această trezire se petrece minunea pocăinței. Și aici este alegerea omului. Totuși, trezirea nu ține doar de om. Omul singur nu poate. Intervine Dumnezeu. Apoi vine harul. Fără har, nimeni nu se poate pocăi. Iubirea lui Dumnezeu le face pe toate.
Uneori, o boală sau altceva poate fi îngăduit pentru a-l aduce pe om la pocăință. Astfel, pocăința se împlinește prin harul dumnezeiesc. Noi facem o mișcare simplă și smerită spre Dumnezeu, iar de acolo vine harul.
Ai putea spune: „Atunci totul se face prin har.” Aici este un punct fin. Exact asta spun. Nu putem iubi pe Dumnezeu dacă Dumnezeu nu ne iubește mai întâi. La fel este și cu pocăința. Nu ne putem pocăi dacă Domnul nu ne dă pocăința. Și aceasta este valabil pentru toate. Se aplică cuvântul Scripturii: „Fără Mine nu puteți face nimic.” Dacă nu există condițiile ca Hristos să locuiască în noi, pocăința nu vine.
Condițiile sunt smerenia, iubirea, rugăciunea, pocăința, nevoința pentru Hristos. Dacă simțirea nu este curată, dacă nu există simplitate, dacă sufletul nu are curăție, harul nu vine. Atunci se întâmplă să mergem la spovedanie, dar să nu simțim ușurare.
Părerea de rău este un lucru foarte delicat. Pocăința adevărată aduce sfințenia. Pocăința ne sfințește. Omul nu este singur responsabil pentru faptele sale. Greșelile, păcatele și patimile nu sunt doar experiențe personale.
Fiecare om poartă în sine și experiențele părinților săi, mai ales ale mamei: cum a trăit ea când îl purta în pântece, dacă era tristă, ce făcea, dacă era obosită nervos, dacă avea bucurie sau întristare. Întreg sistemul ei nervos a influențat sistemul nervos al copilului.
Astfel, când copilul se naște și crește, poartă cu sine experiențele mamei sale. Există însă un secret: există o cale de a se elibera omul de acest rău. Această cale este spovedania generală, care se face prin harul lui Dumnezeu.
De multe ori am folosit această spovedanie generală și am văzut minuni. În momentul în care le mărturisești la spovedanie, vine harul și te eliberează de toate experiențele rele, de rănile și traumele sufletești și de vinovăție, pentru că atunci când le mărturisești, duhovnicul se roagă fierbinte Domnului pentru izbăvirea ta.
Tot ceea ce îmi spunea, nu doar că ascultam cu atenție, ci „vedeam” în lumea ei lăuntrică efectul rugăciunii. O vedeam în sufletul ei și „vedeam” cum harul curgea prin ea.
În cele duhovnicești există har, iar în preot există har. Înțelegi?
Adică, în timp ce omul se spovedește, preotul se roagă pentru el. În același timp, vine harul și îl eliberează de traumele sufletești care l-au chinuit ani de zile, fără să le cunoască cauza. Eu cred foarte mult în acestea!
Toate spovedaniile făcute duhovnicește au acest har și, atunci când vor, îl transmit ca niște canale."
Sfântul Porfirie Kavsokalivitul
Comentarii
Trimiteți un comentariu