"  Era, într-un pustiu un oarecare călugăr, care n-a gustat bucate pământeşti zece ani, ci Îngerul Domnului îi aducea lui, la trei zile, hrană cerească şi aceasta îi era lui în loc de mâncare şi de băutură. Iară odinioară, au venit la dânsul demoni care arătau ca o oaste îngerească. Şi, iată, o căruţă de foc şi foarte mulţi purtători de arme şi un împărat mare, care venea şi, ajungând la dânsul, i-a zis: "Iată acum ai isprăvit toate, deci, sculându-te, te închină şi ca pe Ilie te vom înălţa pe tine." Iară călugărul a cugetat în mintea sa, zicând: "Eu în toate zilele mă închin Împăratului meu, Mântuitorul Hristos, deci de-ar fi fost acesta Hristos, n-ar fi cerut închinăciunea aceasta." Şi aşa cugetând, i-a zis lui: "Eu am pe Împăratul meu Hristos, Căruia totdeauna mă închin, iară tu nu eşti împăratul meu. "Şi îndată înşelătorul s-a făcut nevăzut. Şi biruind puterea diavolului, a rămas neînşelat de meşteşugirile lui.  "

   " Sfântul Prooroc Naum era din Elchessia, de cealaltă parte de Iordan, din ţinutul Begavariei, din seminţia lui Simeon. Acesta a proorocit ninivitenilor, după Sfântul Prooroc Iona, că cetatea lor se va pierde cu apă şi cu foc, care lucru s-a şi făcut. Pentru că, ninivitenii, cei ce se pocăiseră, puţină vreme, prin propovăduirea lui Iona, văzând că nu s-a îndeplinit asupra lor proorocia lui Iona, iarăşi s-au întors la faptele lor rele dintâi şi iarăşi au mâniat îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Deci, i-a ajuns pe ei acest fel de pierzare. Era lângă Ninive un iezer mare de apă, care înconjura cetatea, şi, făcându-se un cutremur mare de pământ, s-a scufundat cetatea în iezerul acela, iară o parte a cetăţii, care rămăsese pe munte, a fost arsă, ieşind foc din pustie. Şi aşa s-a împlinit proorocia lui Naum, Dumnezeu pedepsind pe poporul cel păcătos cu judecata cea dreaptă. Astfel, pe cei ce îi miluise în zilele lui Iona Proorocul pentru pocăinţă, pe aceia, iarăşi, după ce s...

"Tu, zice, să te încredinţezi puterilor pe care le-a aşezat inlăuntrul tău Dumnezeu, și ele iși vor face treaba lor. Numai să te împotriveşti cu bărbăţie, cu toată voinţa ta vrăjmasilor, demonilor celor vicleni, care sunt nevăzuţi. Să-i urmărești aşa cum fac câinii care, când văd pe cineva că vine de departe, își aţintesc privirea asupra lui, iar acesta, văzându-i, pleacă. La fel face și vrăjmașul: când vede că-l urmărești, pleacă. Nu-i nevoie ca tu să te războiești.  Dar să știi că, dacă opreşti lucrarea trezviei, îndată vrăjmașul te va prinde, deoarece stă la pândă. Tu nu-l vezi, dar el există. De aceea, să i te împotriveşti cu bărbăţie împreună cu Dumnezeu. Ori ești cu Dumnezeu şi, în realitate, nu mai există dușmani ca să lupţi, ori nu ai simţirea lui Dumnezeu, împreună călătoreşti cu El, că Dumnezeu Se luptă și tu Îl urmezi, iar vrăjmașul cel nevăzut face cu tine ce vrea. "

  I Timotei 1, 1-7 Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și a lui Iisus Hristos, nădejdea noastră,   2 Lui Timotei, adevărat fiu în credință: Har, milă, pace, de la Dumnezeu-Tatăl și de la Hristos Iisus, Domnul nostru.   3 Când am plecat în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe o altă învățătură,   4 Nici să ia aminte la basme și la nesfârșite înșirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credință;   5 Iar ținta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun și din credință nefățarnică,   6 De la care unii rătăcind s-au întors spre deșartă vorbire,  7 Voind să fie învățători ai Legii, dar...

  Luca 14, 1, 12-15 1 Și când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, și ei Îl pândeau, 12 Zis-a și celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată.  13 Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi,   14 Și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească. Căci ți se va răsplăti la învierea drepților.   15 Și auzind acestea, unul dintre cei ce ședeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăția lui Dumnezeu

  Pomenirea Sfântului Mucenic Anania Persul "S fântul Mucenic Anania era din Avril, o cetate a Persiei. Pentru credința lui în Hristos, a fost prins și a răbdat, fericitul, chinuri multe și de nesuferit. Iar când era aproape să-și dea lui Dumnezeu sufletul, a zis aceste cuvinte: "Văd o scară ce ajunge până la cer. Văd încă și niște tineri cu chip luminat, care mă cheamă și-mi spun: Vino, vino cu noi și te vom duce în cetatea cea plină de lumină și de veselie negrăită!" D upă ce a spus acestea, și-a dat duhul în mâinile lui Hristos.

  Pomenirea Sfântului Filaret cel milostiv "E l a fost din satul Amnia din Paflagonia. La începutul vieții lui el a fost un om extrem de bogat, dar din pricină că a făcut tot timpul milostenii peste milostenii din averea lui colosală, a sărăcit el însuși. Cu toate acestea el niciodată nu s-a temut de sărăcie ci, fără să se lase tulburat de nemulțumirea soției și copiilor lui, el a continuat, chiar și sărac fiind, opera lui caritabilă, punându-și nădejdea numai în Domnul Dumnezeu Care zice: Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 4:7). P e când Sfântul Filaret își ara odată ogorul, a venit la el un om care plângând i-a zis că i-a murit unul din cei doi boi în jug și nu poate să are numai cu unul. A tunci Sfântul și-a scos boul lui din jugul la care ara și i l-a dat omului. El a dat ultimul lui cal unui om care fusese recrutat pentru război. El a dat vițelul ultimei vaci pe care o mai avea și pentru că vaca răgea după vițelul ei, iar vițelul nu se putea dezlipi de m...

  Pomenirea Sfântului Prooroc Naum "S fântul Prooroc Naum era din Elcheseea, de cea parte de Iordan, în dreptul Vegavariei, din seminția lui Simeon. Acesta, după Sfântul Prooroc Iona, a proorocit ninivitenilor, cum că cetatea lor se va pierde cu apă și cu foc; lucru care s-a și făcut. Pentru că ninivitenii care se pocăiseră puțină vreme prin propovăduirea lui Iona, văzând că nu s-a împlinit asupra lor proorocirea acestuia, iarăși s-au întors la faptele lor cele rele dintâi și iarăși au pornit spre mânie îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Deci i-au ajuns pe ei această pierdere în chipul următor: era lângă Ninive un iezer mare de apă, care înconjura cetatea, și, făcându-se cutremur mare de pământ, s-a scufundat cetatea în iezerul acela; iar o parte a cetății, care rămăsese pe munte, ieșind foc din pustie a ars-o. A șa s-a împlinit proorocirea lui Naum, pedepsind Dumnezeu pe poporul cel păcătos, cu judecata Sa cea dreaptă. Căci pe cei ce îi miluise în zilele lui Iona Proorocul pent...

 ,,Pe când eram încă „artist”, mă gândeam mereu, și încă mă gândesc, că arta cea mai înaltă este arta de a trăi. Oamenii manifestă adesea mari daruri de stăpânire de sine și, când se cufundă în munca lor creatoare, ei ajung până la a stăpâni mișcări foarte subtile ale degetelor (la muzicieni), a gândi cu precizie cel mai mic cuvânt (la poeți și scriitori), a găsi nuanțe abia perceptibile (la pictori). Dar, iată, în viață aproape toți acești „artiști” se dovedesc absolut incapabili să-și stăpânească nu numai cel mai neînsemnat detaliu al vieții lor interioare, al emoțiilor lor sau al înlănțuirii gândirii lor, ci chiar să-și țină în frâu patimile cele mai grosolane. Astfel, arta de a trăi (adică de a se domina în fiecare clipă, în tot locul, orice ar face și față de oricine) este, indiscutabil, cea mai nobilă artă; și, fără nici o îndoială, indestructibilă, deoarece îl va însoți pe om dincolo de moarte, în viața veșnică. După cum știți, eu predic această artă de a trăi deoarece face ...

  "Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp, ci de modul în care viețuiești și de mila Domnului.          Experiența se dobândește, într-adevăr, o dată cu trecerea timpului, dar harul - de aceea se numește har, adică dar, pentru că depinde de Dumnezeu - se dăruiește în funcție de căldura credinței, de smerenie și de voia cea bună. Solomon a primit har când era de doisprezece ani. Daniil la aceeași vârstă. David pe când păștea turmele tatălui său. La fel toți cei vechi și noi. Imediat ce omul ajunge la căința adevărată, harul se apropie de el și sporește o dată cu creșterea zelului. Experiența cere nevoință îndelungată. înainte de orice lucru, cel care cere har de la Dumnezeu trebuie să îndure ispitele și necazurile, în orice fel ar veni acestea. Iar dacă în timp de ispită se neliniștește și nu arată destulă răbdare, nici harul nu va veni, nici virtutea nu o săvârșește și nici nu se învrednicește de vreun dar duhovnicesc. Dacă cineva a aflat care este daru...

    "Părinţilor şi fraţilor, ascultaţi: De multe ori vrăjmaşul sfătuieşte pe om zicând: "Eşti încă tânăr, îndulceşte-te din poftele tale. Socoteşte câţi nu s-au desfătat şi în lume şi nici de veşnicele bunătăţi nu s-au lipsit. Şi tu eşti tânăr, mănâncă, bea, veseleşte-te cu bunătăţile lumii acesteia şi la bătrâneţile tale te vei pocăi. Că, pentru ce voieşti de la o vârstă ca aceasta să-ţi topeşti trupul tău?" Vin apoi bătrâneţile şi el, vicleanul, aduce atunci graiuri din dumnezeieştile Scripturi şi zice: "O, omule, suspini şi te îndoieşti de mila lui Dumnezeu şi îl faci pe Dânsul nemilostiv? Dumnezeiasca Scriptură propovăduieşte că Dumnezeu este milostiv şi iubitor de oameni. Au nu cunoaşte El că eşti bătrân, slab şi neputincios? Nu ştie El că nu poţi să posteşti, nici să priveghezi, nici pe jos să te culci? Nu l-ai auzit pe Dânsul, zicând în Evanghelie că şi cei ce slujesc din tânără vârstă şi cei din vârsta de mijloc, precum şi cei bătrâni, întocmai iau plată? Că...

    "  Acesta a fost din Betsaida, orăşel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar, dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Iisus şi zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii"(Ioan,1,29), Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: "Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos"(Ioan,1,41). Şi astfel, l-a tras şi pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel întâi chemat al Domnului. Şi se află în Scriptură şi alte multe învăţături despre dânsul.  Din zilele acelea, ca şi ceilalţi Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoţindu-L pe drumurile Ţării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezei...

  „Sfințenia este un ideal obligatoriu”; „Fiţi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!”. Şi chiar de-ai putea să-ți astupi urechile la cuvintele lui lisus, tot nu vei putea înăbuși glasul inimii tale. Iisus nu-l lasă în voia sorții pe sărmanul muritor care-și întinde spre El brațele rugătoare. El a murit pentru iubirea de oameni. Cerul și iadul au ochii ațintiți asupra mea, iscodind toate mișcările inimii mele, ca să ştie dacă ea bate pentru lisus sau pentru duşmanul Său, satana. Dacă lucrarea mea nu este pentru lisus, ea este pierdută pentru El pe veci. Îngerii și sfinții se întristează. Dacă însă lucrarea mea este pentru EL, îi produc mare bucurie şi-L văd aplecându-Se. spre mine cu o mișcare plină de mulțumire, cu chipul blând şi surâzător. Eu Îl văd, Îl simt şi atunci sunt nespus de fericită. Vreau să-L iubesc pe lisus cum Îl iubeau apostolii şi sfinții, până la uitare de sinele meu. Năzuiesc spre sfințenie şi eu. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, binecuvâ...

    Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și a lui Iisus Hristos, nădejdea noastră, Lui Timotei, adevărat fiu în credință: Har, milă, pace, de la Dumnezeu-Tatăl și de la Hristos Iisus, Domnul nostru. Când am plecat în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe o altă învățătură, Nici să ia aminte la basme și la nesfârșite înșirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credință; Iar ținta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun și din credință nefățarnică, De la care unii rătăcind s-au întors spre deșartă vorbire, Voind să fie învățători ai Legii, dar neînțelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire. Noi știm că legea este bună, dacă se folosește cineva de ea potrivit legii; Știind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege și răzvrătiți, pentru necredincioși și păcă...

  "B ogăția duhovnicească a creștinilor este împlinirea cu sfințenie a poruncilor Sfintei Evanghelii, trăirea în desăvârșită dragoste, iertarea vrăjmașilor, participarea regulată la slujbele bisericii, ascultarea cu evlavie a Sfintei Liturghii în sărbători, deasa spovedanie și împărtășania cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi nașterea de copii, înfrânarea de la orice fel de păcate trupești, blândețea, smerenia și toate celelalte fapte bune. Acestea sunt averea și lauda și cununa creștinilor care ne asigură mântuirea sufletului. Iar nu agonisirea de averi, de bani și cinste trecătoare pe pământ, care ne îndepărtează de Dumnezeu și ne aruncă în grele păcate și în osândă veșnică. S ă renunțăm la averile de prisos și nefolositoare care aduc atâta tulburare și robesc inimile slabe și să ne lipim cu inima de Hristos. Să urmăm cu statornicie părinților noștri evlavioși și iubitori de Dumnezeu, care erau săraci de averi, dar bogați și tari în credință, în rugăciune și în milostenie. Să iu...

"Mulți Sfinți ai vremurilor noastre, de la Sfântul Gheorghe (Karlslidis), Sfântul Iacov (Țalikis), Cuviosul Paisie, Cuviosul Porfirie, Sfântul Iosif Isihastul și până la părintele Efrem din Arizona, au absolvit doar câteva clase. Iar noi, care am studiat zeci de ani, ajungem tot la un părinte simplu și îi spunem: „Părinte, roagă-te pentru mine! Pune un cuvânt bun pentru sufletul meu, ca să mă mântuiesc!” De ce? Pentru că adevărata cunoaștere, aceea care duce la mântuire, ține de viața noastră, nu de diplome. Dacă mântuirea ar depinde de studii superioare, profesorii universitari ar avea cu toții nimb! Dar mântuirea este chestiune de viață, de felul în care trăim. Dacă nu ne schimbăm viața, nu vom cunoaște ce este mântuirea. Alekos Galanos, un mare dramaturg, a aflat pe neașteptate că are cancer. Cutremurat, a venit la Muntele Athos și repeta mereu printre lacrimi: – Să mergem la părintele Paisie… să mergem la părintele Paisie… L-am dus la Stareț. Alekos i-a spus durerile, a plâns,...

  „Rugăciunea nu se face cu gura, ci cu inima. Poți să spui mii de cuvinte, dacă mintea îți fuge în altă parte, nu te rogi. Dar dacă spui doar un ‘Doamne miluiește’ din toată inima, cerul se deschide. Nu trebuie să ne rugăm ca să obținem ceva, ci ca să ne curățim inima. Rugăciunea e ca o oglindă: cu cât o ștergi mai des, cu atât vezi mai limpede. Mulți se plâng că nu simt nimic la rugăciune. Dar rugăciunea nu e simțire, ci lucrare. Tu roagă-te și Dumnezeu va lucra în taină în tine, chiar dacă nu vezi. Nu te lăsa biruit de oboseală sau de gândul că nu are rost. Nici o rugăciune nu se pierde. Fiecare ‘Doamne miluiește’ pus din inimă e ca o picătură de apă ce cade pe o piatră. Cu timpul, o sparge. Învață să te rogi simplu, cu inimă curată, fără filozofii. Să zici: ‘Doamne, cum știi Tu, ajută-mă’. Și El știe cum să lucreze. Rugăciunea nu e o datorie, ci o respirație a sufletului. Cum nu poți trăi fără aer, așa nu poți trăi duhovnicește fără rugăciune. Ține-te de rugăciune și ea te va ț...

  "Mă-ntreb ce se întâmplă, oare, În inima ce-mi bate-n piept, De ce suspină și mă doare, Atunci când gândul mi-l îndrept Spre Țara mea, ce-l prăznuiește  Întâi pe-Apostolul Andrei Și-a doua zi sărbătorește Un veac de la Unirea ei?.. De ce această nostalgie, În locul caldei bucurii?.. De milă, Mamă Românie: Ce-ai fost și ce-ai ajuns să fii.. Copiii ți-au plecat de-acasă  Și-i vezi din ce în ce mai rar, Își fac prin țări străine casă, Departe de al tău hotar.. Acei ce locuiesc în tine Sunt dezbinați și răzvrătiți, Își pierd valorile creștine Ce i-au ținut mereu uniți.. Îi văd manifestând prin piețe Cu strigăte de "Sus" și "Jos" Și nu e cine să-i învețe Ce-nseamnă traiul sănătos.. Strămoșii își trăgeau tăria  Și seva lor din Dumnezeu, Dar astăzi, Mamă România, Nu Îl mai vor și-atunci e greu.. Acei aleși să stea în frunte, Mănâncă leafă fără rost.. Ți-au ras pădurile pe munte, (Și slavă Domnului, au fost), Vândut-au flota românească, Uzine au făcut bucăți.. De vre...

Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României Glasul al 4-lea "Ca cel decât Apostolii mai întâi chemat şi verhovnicului frate adevărat, Stăpânului tuturor Andrei, roagă-te pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.   Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României Glasul 1 Fiu al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tau din Patra chemi popoarele la Dumnezeu şi atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.   Cântarea 1 Glasul 1 Irmos: Lui Dumnezeu, Celui Ce... Stih: Sfinte Apostole Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu trestia Evangheliei din adâncul rătăcirii scoţând, Sfinte Andrei Prealăudate, tu ai prins popoare precum ţi-a făgăduit Hristos, Cel Ce te-a învăţat a prinde pe oameni ca pe nişte peşti. Stih: Sfinte Apostole Andrei, roagă-te lui Dumnezeu ...

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. Doamne, miluie...