Aripi Duhovnicești

  Rugăciune către Maica Domnului „Bucurie Neașteptată” O, Doamnă Preasfântă, milostivește-te spre toți cei ce cinstesc întru tot sfânt numele tău și tuturor arată-le atotputernicul tău acoperământ și sprijinire. Păzește în bunătate pe cei ce până la sfârșitul lor cel mai de pe urmă viețuiesc în dreaptă credință și arată cinstită petrecere, pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciți, pe calea cea dreaptă povățuiește-i, la orice lucru bun și plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău și potrivnic lui Dumnezeu strică-l, celor ce se află în nedumerire trimite-le lor din cer ajutor nevăzut și înțelepțire, de ispite, sminteli și pierzare scapă-i; de toți oamenii cei răi și de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți apără-i și păzește-i, cu cei ce călătoresc, împreună călătorește; celor din lipsuri și din foamete, fii hrănitoare; celor ce nu au acoperământ și adăpost, fii acoperământ și scăpare, celor goi dă-le îmbrăcăminte, celor obijduiți pe nedrept și prigoniți le fii sprijineală; pe cei ce rab...

"... Indura cu rabdare ispitele ce au sa mai vina. Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar vrea de la noi rabdare. El aude de indata ce noi strigam, dar nu dupa cum crezi tu. Tu crezi ca glasul tau nu a ajuns numaidecat la sfinii, la Maica Domnului, la Hristos. Dar, inainte chiar de a striga tu, sfintii s-au si repezit sa-ti ajute, cunoscand ca ii vei chema in ajutor si vei cere apararea lor cea de la Dumnezeu.  Tu insa, nevazand dincolo de cele ce se vad si necunoscand ca Dumnezeu conduce lumea, vrei ca cererea ta sa se implineasca de indata, ca fulgerul.  Nu este asa. Domnul cere de la tine rabdare. Vrea ca tu sa arati credinta ta. Nu este suficienta rugaciunea pe care o spune cineva ca un papagal. Trebuie ca iubirea sa fie impreuna lucratoare la cele pe care le contine rugaciunea, si apoi trebuie sa inveti sa astepti. Iata ca s-a implinit deja ceea ce ieri si alaltaieri ai dorit. Dar tu ai fost pagubita, pentru ca nu ai avut rabdare sa astepti. Ai fi castiga...

 "  Doi fraţi au mers împreună la un târg ca să-şi vândă lucrul mâinilor lor. Şi dacă au intrat în târg, s-au despărţit unul de altul. Iar unul, cu meşteşugul şi îndemânarea diavolului, s-a înşelat şi a căzut în păcatul desfrânării. Şi, după aceea, aflându-l pe el fratele şi însoţitorul său, i-a zis lui: "Să mergem, frate, la locul şi la chiliile noastre." Iar el a zis: "Eu, frate, nu voi merge astăzi cu tine." Iar, fratele, auzind acest cuvânt, s-a minunat şi l-a întrebat, zicând: "Pentru ce, frate, zici că nu vei merge cu mine?" Iar el a oftat şi i-a spus lui, zicând: "Eu frate, după ce te-ai dus tu şi te-ai despărţit de mine, am căzut în păcatul desfrânării şi, pentru asta, nu voi merge acum cu tine la chilia mea." Iar fratele, auzind acestea şi văzându-l foarte mâhnit, necăjit şi deznădăjduit, şi vrând să-i scoată sufletul lui din pieirea deznădejdei, i-a zis lui: "Frate, şi eu, dacă m-am despărţit de tine, am căzut în acelaşi păcat...

"Diavolul nu are acces în suflet atunci când acesta nu hrăneşte nicio patimă. Dar când sufletul va îngădui patimii şi va consimţi cu ea, atunci el se întunecă şi diavolul îl vede. Se apropie cu îndrăzneală de el şi începe să gospodărească într-însul. Două mişcări vicioase şi însemnate tulbură de obicei sufletul : pofta şi iuţimea. De va izbuti vrăjmaşul să biruie pe cineva cu pofta, îl lasă numai cu această patimă fără să-l mai tulbure, sau tulburându-l uşor cu mânia; cine însă nu se dă bătut, în faţa poftei, pe acesta se grăbeşte să-l mişte spre mânie şi adună în jurul lui, mai multe elemente de aţâţare.  Cel ce nu deosebeşte vicleşugurile diavolului şi se supără pentru orice, acela face loc diavolului şi se supără pentru orice; acela face loc diavolului, dându-se să fie biruit de mânie. Dar cel ce înăbuşă orice aţâţare de mânie, acela nu numai că nu-i face loc diavolului în inima sa, ci i se împotriveşte şi-l alungă. În vremea mâniei diavolul îşi face loc în clipa când supărarea...

" Aşa zice Domnul: "Iată, am dat înaintea ochilor voştri calea vieţii şi calea pierzării; pe care veţi voi, pe aceea veţi merge. Să cunoaşteţi, dar, cursele diavolului şi departe de ele să umblaţi. Tuturor văduvelor şi săracilor să nu le faceţi rău. Iar, de-i veţi asupri cu nedreptate şi de vor striga, suspinând, aceia, către Mine, îi voi auzi pe ei şi Mă voi mângâia asupra voastră, şi vă voi pierde pe voi cu sabia şi vor fi femeile voastre văduve şi fiii voştri săraci. Ci, să fiţi, spre cei săraci, ca nişte părinţi, şi, spre văduve, ca nişte soli ai lui Dumnezeu, ca, printr-înşii să intraţi în calea vieţii veşnice, întru Împărăţia Cerului", aşa a zis Domnul. Iar voi, ascultaţi-mă pe mine, ca fiecare să ierte pe fratele său şi pe aproapele său."

E fum de lumânări pe zugrăveală?… Un întuneric greu cernit-a zarea. Când iconaru-n sfânta lui sfială, Temutu-s-a să-ți vadă-ndurerarea.  La Cruce stai. Pe haina cenușie Mâini albe, mult prea albe, se-mpreună. În tine doar durerea mai e vie, Căci lacrimi nu mai ai, să plângi,Preabună.  În bezna mută fața ta-i lumină; Pe ea nu-i scris doar chinul unei mume; E toată Răstignirea Lui deplină. E toată suferința fără nume.  Că le-ai purtat în Fiul tău pe toate Și-i Crucea Lui în ochii tăi răsfrântă. Așa a vrut să zugrăvească, poate, Un iconar, făptura ta preasfântă.  Și ca să bei și tu întreg paharul, Pe frunte, peste lunga ta maramă, În loc de spini, cu raze iconarul A scris în răni durerea ta de mamă.  Zorica Lațcu  

  Viața Cuviosului Pafnutie, egumenul mănăstirii Borob Acest cuvios părinte Pafnutie se trage după neam din seminția agarenească. Cînd, pentru păcatele noastre și prin voința lui Dumnezeu, a venit în pămîntul Rusiei, Batie, împăratul cel fără de Dumnezeu al tătarilor; acesta a robit cu mulțimea puterilor sale cetățile cele mari ale Rusiei, a pustiit pămîntul cu sabie și cu foc, a pierdut sfintele biserici de toată sfințenia, iar pe domnii și pe toți stăpînitorii i-a secerat cu sabia ca pe niște spice și i-a tăiat ca pe niște copaci frumoși; iar în locul acelora a pus alți stăpînitori de neam agarean, care se numeau în limba poloveților bascachi. Moșul lui Pafnutie agareanul, era dintr-acești stăpînitori care se numeau bascachi și trăia în Rusia sub stăpînirea cea încredințată lui. Murind însă acel împărat păgîn, fiii Rusiei au primit ușurare de frica ce aveau de barbari și fiecare din domnii și stăpînitorii cei de bun neam și-au luat moșia și stăpînirea lor. Adunîndu-se prin cetăț...

"... În viaţa duhovnicească întotdeauna este aşa: fie mângâierea este precedată de necaz, fie necazul este precedat de mângâiere. Aceste schimburi dau naştere la nădejde şi smerenie deopotrivă. Numai necazurile sunt diferite, sunt şi lumeşti şi duhovniceşti, dar acest lucru este încă devreme să-l cunoşti. Tu primeşte tot ceea ce-ţi trimite Dumnezeu, cu mulţumire şi cu seninătate; cu sentimentul mângâierii, și nicidecum să nu te mândreşti, iar în necazuri să nu deznădăjduieşti. Pe lângă toată bunăvoinţa voastră de a face bine, trebuie să aşteptaţi şi ispite din partea puterii potrivnice, care urăşte acest lucru. Ştiţi acest lucru destul de bine şi ştiţi ce trebuie pentru respingerea şi înfrângerea ei: cunoaşterea propriei neputinţe, mustrarea de sine, smerenia, strigarea către Dumnezeu și încrederea totală în El..." "Ne vorbesc Stareții de la Optina"