Treceți la conținutul principal

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii 29 noiembrie

 









" În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulțime multă. Și iată un bărbat din mulțime a strigat,zicând: Învățătorule, rogu-mă Ție, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el; și iată un duh îl apucă și îndată strigă și-l zguduie cu spume și abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.  Și m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut.  Iar Iisus, răspunzând, a zis: O,neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.  Și, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat și a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui lui.

Matei 17, 10-17 / Marcu 9, 10-19  Matei 17, 18/ Marcu 9, 20

Foarte necredincios era omul acesta, căci din această pricină nici dracul nu ieşea din copilul lui, fiindcă necredinţa lui biruia puterea Apostolilor. Încă şi dintru aceasta se arată necredinţa şi îndrăzneala lui, dintru a veni înaintea tuturor și a-i prihăni pe ucenici. Deci Domnul, arătând că necredinţa lui este pricina pentru care nu i s-a tămăduit copilul, înaintea tuturora îl ocărăște pe acest om. Și nu numai pe el îl ocărăște, ci și pe ceilalți pe toți îndeobşte, căci atunci când zice: „O, neam necredincios", dimpreună pe toți iudeii îi cuprinde. Iar acest cuvânt, „îndărătnic", arată că răutatea nu este nici dintru început și nici din fire, pentru că firește erau drepți (că sămânță sfântă erau, ai lui Avraam și ai lui Isaac), dar s-au îndărătnicit dintru răutate. lar aceasta ce zice:,,Până când voi fi cu voi și vă voi suferi?", înseamnă cum că [mai] plăcută Îi este moartea şi voieşte mai curând a scăpa de dânşii, căci zice:,,Până când voi suferi necredinţa voastră?" Deci, Domnul, arătând că are putere care biruiește necredința iudeilor, zice:,,Adu aici pe fiul tău".
Și după ce l-a făcut sănătos,,,l-a dat tatălui lui", că mai înainte cel care se îndrăcea nu era al tatălui său, ci al duhului celui viclean, care îl stăpânea pe el. Iar atunci, Domnul l-a dat pe copil tatălui său, care îşi pierduse fiul, iar apoi l-a aflat. Iar toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu."

Ev.Luca 9;37-43
Sfântul Teofilact al Bulgariei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou