Pomenirea Sfântului Acachie de la Sinai

Pomenirea Sfântului Acachie de la Sinai

"În vestita lui carte Scara, Sfântul Ioan Scărarul povestește viața acestui sfânt. Tânărul Acachie, proaspăt tuns în monahism la Muntele Sinai, a avut drept povățuitor duhovnicesc pe un om foarte rău. Bătrânul, foarte irascibil, în fiecare zi îl insulta și chiar îl lovea pe ucenicul lui, chinuindu-l și maltratându-l în toate felurile. Cu toate aceasta ucenicul Acachie niciodată nu s-a plâns nimănui de bătrânul lui, ci a îndurat toate cu dumnezeiască răbdare, cu siguranța că toate aceste rele îi sunt lui foarte de folos la mântuire. Ori de câte ori îl întreba cineva cum o duce, el răspundea: „Cum să o duc, ca înaintea Feței Domnului Dumnezeu!"
După nouă ani de astfel de ascultare și chin, ucenicul Acachie a murit. Bătrânul lui l-a îngropat după cuviință, apoi s-a jeluit unui alt bătrân, căruia i-a zis: „Ucenicul meu, Acachie, a murit. "
Dar acel sfânt bătrân i-a răspuns și i-a zis: „Nu, Acachie n-a murit. "
Atunci amândoi s-au dus la mormântul celui mort, și acolo bătrânul cel sfânt a strigat: „Frate Acachie, ai murit?"
Iar ucenicul Acachie, ascultător chiar și după moarte, a răspuns: „Nu am murit, preacuvioase părinte, căci nu poate cel ascultător să moară!"
Atunci bătrânul cel rău, pocăindu-se cu amar de păcatul său, s-a închis în chilia Sfântului ucenic Acachie și și-a petrecut acolo în postiri și nevoințe aspre cu rugăciune și cu lacrimi tot restul zilelor lui.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

"Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc. Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

" Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou

Faceți căutări pe acest blog