Pomenirea Sfintelor trei femei, ce s-au aflat într-un munte pustiu

 

Pomenirea Sfintelor trei femei, ce s-au aflat într-un munte pustiu

Pavel, episcopul Monomvasiei, ne-a spus: "Fiind eu, zice, mirean, trimis am fost la Răsărit ca să adun dajdia împărătească. Și mi s-a întâmplat în cale o mânăstire pustnicească și am vrut să intru într-însa, iar egumenul cu călugării au ieșit în întâmpinarea mea și, sărutându-ne unul pe altul, am șezut afară.

Deci, era acolo o grădină de pomi având roduri și am văzut păsările zburând și rupând ramuri cu poame și ducându-se cu ele. Și am întrebat pe egumenul zicând: "De ce nu mănâncă aici păsările acestea poamele ci, rupându-le cu ramuri, le duc în altă parte?" Și mi-a zis mie egumenul: "Iată, unsprezece ani sunt de când așa fac totdeauna păsările acestea." Iar eu, zise Pavel, ca de Dumnezeu îndemnându-mă, am zis: "Sunt undeva, în munți, sfinți bărbați sau femei în Dumnezeu petrecând și după a Lui poruncă, păsările acestea le duc lor acele poame". Acestea grăindu-le eu, iată, a zburat un corb și a rupt o ramură cu rodul. Și am zis eu egumenului: "Să mergem după dânsul!" Și așa am mers, iar corbul zbura înaintea noastră cu rodul și, zburând, a șezut pe un deal, lăsând jos din cioc ramura. Iar noi, suindu-ne la dânsul, îndată a luat corbul ramura și a zburat din nou într-o vale ce era deosebit de adâncă și acolo, lăsând ramura, a venit de acolo neavând nimic. Iar noi apropiindu-ne la prăpastia aceea am aruncat o piatră în jos și am auzit un glas de acolo zicând: "De sunteți creștini, nu ne ucideți pe noi!" Iar noi am zis: "Dar voi cine sunteți?" Iar ele au zis: "De voiți să ne vedeți pe noi, aruncați-ne nouă trei haine, că suntem femei goale. Și mergând pe sub munte veți afla o cărăruie strâmtă și pe aceea veți putea veni la noi".

Acestea dacă le-am auzit noi, îndată trei călugări din cei ce erau cu mine s-au dezbrăcat de hainele lor și învăluind într-însele niște pietre, le-au aruncat jos la dânsele. Și pogorându-ne din munte, am aflat o cale mică și strâmtă, precum ne spusese ele, încât abia puteam să mergem pe dânsa, și am ajuns până la acea intrare de munte, în care petreceau sfintele. Și am aflat trei femei care, văzându-ne pe noi, s-au închinat nouă până la pământ. Și, făcând rugăciune, am șezut.

Deci, una dintre dânsele a stat jos, iar două în picioare. Atunci egumenul a zis către ceea ce ședea: "De unde ești, stăpână și maică, și cum ai venit aici?" Răspuns-a aceea zicând: "Eu, părinte, sunt din Constantinopol și am avut bărbat cu dregătorie la curtea împărătească; el tânăr pristăvindu-se, am rămas văduvă la ceva mai mult de douăzeci de ani.

Și petreceam plângând de două lucruri: de văduvie și de nerodire. Iar după câteva zile, un oarecare boier auzind de mine, a trimis slugile sale, vrând să mă răpească pe mine cu sila; și nu mă slăbeau trimișii, vrând să mă ducă la stăpânul lor. Deci, m-am rugat Domnului meu Iisus Hristos ca să mă izbăvească de acel silnic care voia să-mi întineze sufletul și trupul. Și am zis către slujitori: "Stăpânii mei! Au doar n-aș vrea eu să merg cu bucurie la stăpânul vostru cel lăudat?! Dar acum, fiind în neputință de boală, nu pot. Deci, îngăduiți-mă până ce mă voi tămădui și atunci voi merge la dânsul cu veselie". Aceasta auzind-o slugile, se duseră zicând: "Stăpânul nostru te va aștepta pe tine până la patruzeci de zile." Iar după ducerea tuturor acelora, tuturor slugilor și slujnicelor mele le-am dat drumul, plătindu-le, și din toate am oprit numai pe aceste două, pe care le vedeți acum, și am împărțit toată averea mea la săraci. După aceasta chemând pe un om iubitor de Hristos din neamul meu, cu jurământuri înfricoșate l-am jurat pe el ca să vândă moșiile mele și casa și aurul și pe toate să le împartă la săraci. Apoi, sculându-mă noaptea, am luat pe aceste două slujnice - iar acum surori ale mele - și am intrat cu dânsele în corabie și, povățuindu-ne mâna lui Dumnezeu, am venit la locul acesta. Și acum sunt unsprezece ani de când om nu am văzut, fără numai pe voi astăzi. Iar hainele noastre după un an rupându-se, au căzut de pe noi.

Și a zis către dânsa egumenul: "De unde, stăpâna mea, aveți voi hrană?" Iar ea a zis: "Bunul și Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce a hrănit pe poporul Său în pustie patruzeci de ani, acela și nouă nevrednicelor roabelor sale ne trimite hrană, că peste tot anul - cu purtarea Lui de grijă cea Dumnezeiască - păsările ne aduc nouă tot felul de poame, nu numai de trebuința noastră, ci și de prisosit. Și goale noi fiind, ne acoperă și ne încălzește Dumnezeu cu darul Său, încât nici iarna nu ne temem de ger, nici vara de zăduf, ci petrecem ca în rai sălășluindu-ne și slăvind totdeauna pe Sfânta Treime."

Acestea auzindu-le noi și minunându-ne, a zis către dânsa egumenul: "De vei porunci, stăpână, aș trimite un frate la mânăstire ca să aducă bucate, și să mâncăm cu voi". Iar ea a răspuns: "De vei voi, părinte, ca să faci aceasta, apoi să poruncești ca să vină un preot și să săvârșească aici sfânta slujbă, ca să ne împărtășim cu Prea Curatele Taine ale lui Hristos, că de când am plecat de la cetate nu ne-am învrednicit să primim sfințirea acelora." Și îndată egumenul a trimis un monah la mânăstire, ca să cheme un preot și să aducă bucate. Deci, venind preotul a săvârșit Sfânta Liturghie și s-a împărtășit întâi ea singură, apoi și slujnicele ei cu Prea Curatele Taine. Și au mâncat acolo cu noi - grăiește Pavel episcopul - și a zis stăpâna către egumen: "Rogu-mă sfinției tale, părinte, ca să petreci aici trei zile". Și a făgăduit egumenul. Apoi, sculându-se acea fericită femeie s-a rugat Domnului cu dinadinsul și s-a pristăvit. Iar noi, cu lacrimi cântând deasupra gropii cântări, am îngropat-o. Iar în dimineața zilei a doua rugându-se, s-a pristăvit și a doua cu pace: Așijderea și cea de a treia a murit în a treia zi. Și, îngropându-le pe ele, ne-am întors, slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce face minuni prea slăvite întru sfinții Săi, căruia Se cuvin cinstea și închinăciunea în veci. Amin.

În această zi mai facem și pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci, Apolos și Luție. Vezi pentru dânșii la luna ianuarie în 4 zile, cum și a Sfântului Mucenic Baripsav care, de la un pustnic luând sânge de cel curs din prea curată coasta Domnului nostru Iisus Hristos, multe tămăduiri făcea cu dânsul. Pentru aceea, fu ucis noaptea de cei necredincioși.