Evanghelia zilei

 

Marcu 4, 24-34

²⁴ Și le zicea: Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și vă va prisosi. 

²⁵ Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. 

²⁶ Și zicea: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ, 

²⁷ Și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește, cum nu știe el.

  ²⁸ Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic

. ²⁹ Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul.

  ³⁰ Și zicea: Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui?

  ³¹ Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ;

  ³² Dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălășluiască păsările cerului. 

³³ Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înțeleagă.

  ³⁴ Iar fără pildă nu le grăia; și ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.

Marcu 4, 35-41

³⁵ Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe țărmul celălalt.

  ³⁶ Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie, așa cum era, căci erau cu El și alte corăbii.

  ³⁷ Și s-a pornit o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. 

³⁸ Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, nu-Ți este grijă că pierim? 

³⁹ Și El, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit mării: Taci! Încetează! Și vântul s-a potolit și s-a făcut liniște mare. 

⁴⁰ Și le-a zis lor: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?

  ⁴¹ Și s-au înfricoșat cu frică mare și ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că și vântul și marea I se supun?

Ioan 3, 16-21

¹⁶ Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 

¹⁷ Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. 

¹⁸ Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. 

¹⁹ Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele

. ²⁰ Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. ²¹ Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite.