1) "Si aceasta este una din ramurile vorbăriei și prima nepoată a ei, precum am spus mai înainte. Vorbesc de lîncezeala sufletească. De aceea i-am rînduit și ei un loc în lanțul cel rău. Ea este lîncezeala sufletului, o moleșală a minții în nevoință, o scîrbă față de făgăduința călugărească, o pornire de a ferici pe mireni, o defăimare a lui Dumnezeu ca nemilos și neiubitor de oameni, o plictiseală de citirea psalmilor. Ea e neputincioasă în rugăciune, dar e tare ca fierul în slujirea în cele materiale, neobosită în lucrul mîinilor și iscusită în ascultare423.
2) Bărbatul ascultător nu cunoaște lîncezeala sufletului. Căci prin cele ale simțurilor înfăptuiește cele ale gîndirii.
3) Viața de obște este protivnică lîncezelii. Dar celui ce se liniștește, aceasta îi este o soață neîncetată. Nu se va despărți de el pînă va muri; pînă va muri îl va război. Văzînd ea chilia pustnicului, zîmbește. Și apropiindu-se de el, se sălășluiește lîngă el424.
4) Doftorul cercetează pe bolnavi dimineața și lenea sufletească a celui ce se nevoiește, pe la amiazi. Lenea sufletească își dă ca motiv primirea de oaspeți și cere să fie pusă la lucrul mîinilor pentru a face milostenie. Ea îndeamnă plină de sîrguință la cercetarea bolnavilor, amintind de Cel ce a zis: «Bolnav am fost și n-ați venit la Mine» (Mt. 25, 36). Ea ne cere să mergem la cei neputincioși și descurajați. Ea, cea descurajată, ne spune : «Mîngîiați pe cei descurajați». Stînd la rugăciune, își aduce aminte de lucruri de trebuință și născocește tot felul de meșteșugiri, ea cea lipsită de judecată, ca să ne atragă prin vreun motiv binecuvîntat, ca printr-un căpăstru, din rugăciune.
5) Dracul trîndăviei sufletești aduce pe la amiazi o tremurare de trei ceasuri, împreună cu dureri de cap și cu fierbințeală și cu amețeli. Pe la ceasul al nouălea (pe la trei după amiază), acestea se mai domolesc. Iar cînd se pune masa, sare din așternut. Cînd sosește vremea rugăciunii, iarăși se îngreunează cu trupul. Stînd la rugăciune, îi scufundă pe călugări iarăși în somn și le răpește stihul din gură cu căscături necuvenite.
6) Fiecare din celelalte patimi e nimicită de o virtute. Dar trîndăvia sufletească este moartea atotcuprinzătoare a călugărului.
7) Sufletul bărbat învie mintea moartă, dar lîncezeala și lenea risipesc toată bogăția.
8) Fiind și ea una din cele opt întîistătătoare ale răutății, vom spune și despre ea ceea ce am spus despre tot șirul acelora. Dar vom adăuga și aceea, că atunci cînd se face cîntarea de psalmi, trîndăvia sufletului nu se arată. Iar cînd se săvîrșește pravila, ochii stau deschiși.
9) În vremea trîndăviei se dovedesc cei ce silesc (Împărăția cerurilor). Căci nimic altceva nu pricinuiește călugărului cununi ca trîndăvia, dacă împlinește neobosit lucrul lui Dumnezeu. Ia seama și o vei vedea războindu-te cînd stai în picioare, îndemnîndu-te să te așezi pe scaun și să te reazemi de peretele chiliei, sau făcîndu-te să miști și să bați din picioare425. Cel ce plînge nu cunoaște trîndăvia sufletului.
10) Să fie legat și acest tiran de aducerea aminte a păcatelor și să fie bătut cu lucrul mîinilor. Să fie tras de gîndul la bunătățile viitoare și pus înainte, să fie întrebat de cele cuvenite : «Spune, deci, tu, moleșitule și lîncedule, cine te-a născut pe tine din răutate ? Cine sînt nepoatele tale ? Cine, cei ce te războiesc și te ucid ?» Iar el, silit, va răspunde: «Eu nu am unde să-mi plec capul între cei cu adevărat ascultători. Dar am loc și viețuiesc cu cei ce se îndeletnicesc cu liniștea. Iar cele ce m-au născut sînt multe și felurite. Cîteodată nesimțirea sufletului, alteori neaducerea aminte de cele de sus; cîteodată și prea multele osteneli. Iar nepoatele mele426 sînt cele care, cu toate mutările din loc în loc, rămîn cu mine : neascultarea părintelui, neaducerea-aminte de judecată, ba uneori și părăsirea făgăduinței. Dușmanii mei, de care sînt legat acum în lanțuri, sînt cîntarea de psalmi și lucrul mîinilor. Cel ce mă războiește este gîndul morții. Iar cea care mă omoară cu desăvîrșire este rugăciunea împreunată cu nădejdea sigură a bunătăților (viitoare). Iar cine a născut rugăciunea, întreba-ți-o pe ea»427.
Aceasta e a treisprezecea biruință. Cel ce a dobîndit-o pe ea e cercat cu adevărat, în tot binele."
Ioan Scărarul
Lumea Ortodoxiei
Comentarii
Trimiteți un comentariu