"Cuviosul Toma, la începutul vieții sale în lume, a fost ostaș, cu slavă mare, pentru bogăția și vitejia sa. Și era puternic cu trupul și viteaz în războaie, biruind de multe ori cetele dușmanilor. Și, iubind pe Hristos, a lăsat lumea și a luat jugul lui Hristos și s-a îmbrăcat în chipul monahilor, asemănându-se Domnului, prin sărăcia și prin smerenia sa. Și cercetă așezările nevoitorilor, învățând de la ei, săvârșirea faptelor bune. De astfel de învățători, a fost îndreptat, ca un alt Ilie, spre un alt Carmel, spre muntele ce se chema Maleo, unde a viețuit singur, cu Dumnezeu, învrednicindu-se de dumnezeieștile descoperiri. Aici înfrângea viclenia lucrurilor celor nevăzute, întărindu-se cu lucrul mâinilor și cu rugăciunea cea neîncetată. Și, precum cetatea din vârful muntelui, nu este cu putință, a se ascunde și nici făclia, care strălucește sus, în tăria cerului, nu se tăinuiește, așa și Cuviosul Toma din Maleo, muntele cel pustiu, prin sfințenia sa, a răsărit în lume, ca o stea luminoasă, strălucind peste cele pământești. Și, descoperit fiind de oameni, s-a făcut lumina celor întunecați și liman celor ce alergau la dânsul. Ca luând de la Dumnezeu puterea facerii de minuni și darul tămăduirilor, vindecă minunat, toate bolile. Că, la toate neputințele, cele netămăduitoare, dădea grabnică vindecare, celor ce veneau la el, cu credință. Și, cu darul lui Hristos se izgoneau din oameni duhurile necurate, la rugăciunile cele sfinte."
Comentarii
Trimiteți un comentariu