Treceți la conținutul principal

Canonul Maicii Domnului

 










Glas 1, Cântarea 1-a

Irmos: Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă cu braț înalt, și a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de ani, întrupat sub ani, Preasfântă, curată, vindecă toate patimile cele de mulți ani ale mult ticălosului meu suflet.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Rănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii și schimbările minții, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Ceea ce ai născut Lumina, pe Izbăvitorul meu, izbăvește-mă de întuneric și de chinurile cele veșnice de acolo, Preacurată, ca, mântuindu-mă, să laud milostivirea ta.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cântare de umilință cu fierbințeală să-i aducem Născătoarei de Dumnezeu, o, ticăloase suflete al meu, care rău te-ai întinat, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic.

Cântarea a 3-a

Irmos: Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit peste ape cerul al doilea și ai întemeiat pământul, Atotputernice.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Întru tot Sfântă Născătoare de Dumnezeu, pierde toată nerodirea minții mele celei sterpe și arată roditor de fapte bune pe sufletul meu, ceea ce ești ajutorul credincioșilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Izbăvește-mă de toată primejdia și de cele multe sminteli ale șarpelui, de văpaia cea veșnică și de întuneric, ceea ce ești cu totul fără prihană și care ai născut nouă Lumina cea neînserată.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

De divanul cel înfricoșat, de focul cel nestins și de hotărârea cea înfricoșată cu totul mă tem, preacurată Fecioară, ci sârguiește-te, ceea ce ești bună, și mântuiește mai înainte de sfârșit pe robul tău.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă, du rugăciunile noastre Făcătorului tău și Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele tău, ca să ne izbăvim desăvârșit de primejdiile cele cumplite.

Cântarea a 4-a

Irmos: Cu duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaște; când va veni vremea, Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești cort neîntinat, curățește-mă acum pe mine cel întinat cu greșelile, cu preacuratele picături ale milostivirii tale, și-mi dă mie mână de ajutor ca să strig: «Slavă ție, Curată, de Dumnezeu preaslăvită».

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Te-ai arătat Biserică sfințită a lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit întru tine, mai presus de minte, Fecioară. Pe Dânsul roagă-L să ne curățească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaștem case și lăcașuri ale Duhului.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Izvorul milei, miluiește-mă, și-mi dezleagă boala cea cumplită a sufletului meu și orbirea inimii, dându-mi mai înainte de sfârșit curgeri de lacrimi și umilință și izbăvire de cele cumplite.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

S-au spăimântat oștile îngerilor văzând cum Cel nevăzut S-a văzut în chipul nostru, din tine, Fecioară de Dumnezeu Născătoare; pe Care roagă-L să învrednicească mântuirii pe toți cei ce cu credință te slăvesc pe tine.

Cântarea a 5-a

Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaștem și numele Tău numim, că ești Dumnezeu al celor vii și al celor morți.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Mort m-a făcut pe mine oarecând, în Eden, gustarea cea rea; iar tu, Curată, ceea ce ai născut Viața, pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă și pace dăruiește-mi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Mântuiește-mă, Preacurată, de primejdiile cele cumplite și ridică din gunoiul patimilor pe netrebnicul robul tău și-l izbăvește de robire și de răutatea diavolilor celor răi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Deschide ochii sufletului meu, Curată, ca să văd luminat dumnezeiasca strălucire și slava ta, ceea ce ești cu totul fără de prihană, ca să dobândesc milă și slava cea veșnică.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasă și Fecioară, te propovăduiește pe tine, cea Curată, David, ceea ce ești neîntinată. Pentru aceea te rog: Fă-mă pe mine moștenitor al împărăției celei cerești, ca să te fericesc pe tine.

Cântarea a 6-a

Irmos: Proorocului Iona urmând, strig: Slobozește viața mea din stricăciune, Bunule, și mântuiește-mă, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ție.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog cu dinadinsul pe tine, cortul cel neîntinat: Spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Curată, ocârmuitoare fă-te mie, celui ce înot în noianul cel cumplit al ispitelor vieții și îndreptează-mă pe calea mântuirii și mă mântuiește.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfințeniei, sfințește sufletul meu cel întinat cu dulcețile și fă-l părtaș dumnezeieștii slave.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pe tine, Maica lui Dumnezeu și cea bună între femei, cu dinadinsul te rog: Să nu mă treci cu vederea, Curată, ci milostivește-te și despre toată vătămarea întreg păzește-mă.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sedealna:

Judecătorul se apropie, lângă uși este sfârșitul, priveghează suflete, și suspinând din adâncul inimii strigă către Maica Dumnezeului nostru: Slobozește-mă de înfricoșatele munci și în locul odihnei rânduiește-mă, ceea ce ești cu totul fără prihană, Stăpână.

Cântarea a 7-a

Irmos: De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins și nici nu i-a vătămat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură, cântau și binecuvântau, grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Sufletul meu cel pângărit cu patimile sfințește-l, curată Stăpână, ceea ce ești cu totul neîntinată, și cumplitele robiri ale minții, orbirea inimii și năpădirile diavolilor, degrabă pierdele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului înviază-o, ceea ce ești cu totul fără prihană, și întărește-mă să săvârșesc cele plăcute lui Dumnezeu, ca să te măresc pe tine și să laud de-a pururea milostivirea ta.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Izbăvește de gheenă pe robul tău, Stăpână curată; izbăvește-mă de osânda cea înfricoșată a Fiului tău; izbăvește-mă de toată munca pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeul cel Preabun.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omoară-mi degrab, Stăpână curată, patimile trupului meu, și spală-mi întinăciunea cea cumplită a sufletului meu, Fecioară, și izbăvește-mă de pâra diavolilor celor răi și mă mântuiește.

Cântarea a 8-a

Irmos: De care se înfricoșează îngerii și toate oștile, ca pe un Ziditor și Domn, lăudați-L preoți, slăviți-L îngeri, bine-L cuvântați popoare, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumnezeiască cuviință; pe Care roagă-L, întru totul curată, să omoare patimile trupului meu și să-mi învieze sufletul cel omorât cu păcatele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Vindecat-ai zdrobirea lui Adam celui de țărână, născând pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ceea ce ești cu totul neîntinată; pe Care roagă-L să tămăduiască rănile sufletului meu, care nevindecat bolește.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Scoală-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răutăților, bate război cu vrăjmașii cei ce se luptă cu mine, pe sufletul meu cel rănit cu dulceți necuvioase să nu-l treci cu vederea, Curată, ci îndură-te și-l mântuiește.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Vindecă patimile inimii mele, Preacurată, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor și mă arată părtaș părții celor drepți, Fecioară, rugându-L pe Hristos.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: De care se înfricoșează îngerii și toate oștile, ca pe un Ziditor și Domn, lăudați-L preoți, slăviți-L îngeri, bine-L cuvântați popoare, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână și S-a întrupat, pentru noi făcându-Se om, o mărim toți, ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec și de divanul cel nemitarnic mă cutremur; la care păzește-mă nevinovat și neosândit, cu sfintele tale rugăciuni, ca să te fericesc de-a pururea pe tine, ca pe o apărătoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Mă înfricoșez de divanul și de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, Fecioară, căci am săvârșit fapte urâte pe pământ. Pentru aceasta strig ție: preamilostivă Stăpână, ajută-mă și să mă scoți din nevoia cea de atunci și să mă mântuiești, Curată.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Cât de înfricoșată va fi ziua cercetării, Fecioară ! Cât de înfricoșată va fi hotărârea ! Cât de cumplită va fi rușinea ! Cine va suferi acestea, Stăpână cu totul neîntinată? Ci miluiește ticălosul meu suflet, și mai înainte de sfârșit dă-mi lăsare de greșeli, Curată.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate meșteșugirile vrăjmașului, și care cu trândăvie viețuiesc și întărât pe Dumnezeu, ceea ce ești cu totul fără prihană, luminează-mă și povățuiește-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce ești pricina tuturor bunătăților.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou