Treceți la conținutul principal

CĂLUGĂRUL SE ROAGĂ PENTRU TOȚI ...




"Un sfânt, chiar și cel mai izolat și ascuns, poartă pe umerii săi firavi greul pământului și noaptea păcatului, fiind mereu în rugaciune și în nădejdea eshatologică pentru întregul Adam. 


Atunci când lumea râde, lacrimile sfântului pogoară peste oameni milostivirea divină. 


Înainte de a muri, un pustnic și-a rostit rugăciunea din urmă ca pe un "amin" menit să-i pecetluiască slujirea, zicând :


<< Fie ca toți să se mântuiască, iar pământul să cunoască izbăvirea ... >>.


Nu numai călugării se roagă pentru întreaga lume, ci orice credincios care a ajuns să trăiască binele și frumosul de dragul lui Dumnezeu și al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pur și simplu din Recunoștință, nu din frică de pedeapsă și nici din dorință egoistă de răsplătire. 


Sunt mireni mult mai trăitori duhovnicește decât mulți călugări. Ei, mirenii cuminți și sfinți, în chilia de taină a inimii lor, îi cuprind pe toți oamenii și se roagă pentru binele tuturor. Acel Bine ce e dincolo de lumea aceasta și e pentru totdeauna, adică mântuirea, fericirea ființială, de care e însetat tot omul ce vine de la neființă la ființă, prin Voia și Pronia lui Dumnezeu. Pentru că ei, oamenii duhovnicești, au înțeles mai bine ce înseamnă acel cuvânt al Mântuitorului nostru drag Iisus Hristos : 


<< Ceea ce nu-i cu putință la oameni, este cu putință la Dumnezeu. >>


Iar acest cuvânt a fost rostit tocmai în contextul în care Mântuitorul a fost întrebat despre cine poate să se mântuiască.


Nu poți să ajungi sfânt dacă nu îți este milă de toți oamenii și nu te rogi pentru mântuirea tuturor. 


În Biserica lui Hristos suntem chemați la o viață de sfințenie, iar ea se realizează deplin numai prin sublima Iubire de Dumnezeu și de toți oamenii, prin Sfintele Taine și prin sfânta Smerenie ce biruie tot răul vicleanului diavol. 


Iubirea și Smerenia, învățată de la Mântuitorul Hristos, din Evanghelia Lui, nu filosofează despre cine merită sau cine nu merită mântuirea, ci acel suflet cuprins de Har doar se milostivește de toți și se roagă pentru toți, în rest ... oricum Dumnezeu hotărăște totul și nimeni nu are dreptul de a judeca în locul Lui. Amin."


____________________________

* un text de #Protosinghelul #DimitrieIvașco, inspirat din cartea "Iubirea nebună a lui Dumnezeu", de Paul Evdokimov, pagina 77.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou