Aripi Duhovnicești

 "Nimic nu este mai de preț decât Libertatea, căci doar din condiția de Libertate poate fi trăită și dăruită Iubirea. De aceea Libertatea adevărată nu este condiționată de nimic: nici de legi, nici de sărăcie, nici de boală, nici măcar de lanțuri și sabie.  Libertatea este o stare de spirit a omului care privește dincolo de sabie, dincolo de cușcă, dincolo de boală, dincolo de moarte, dincolo de toate legile trecătoare ale stăpânitorilor muritori. Tocmai de aceea Apostolul Pavel se întreabă și ne întreabă: "Oare cine ne va despărți pe noi de Dragostea lui Hristos? Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor să fie, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea pe noi să ne despartă de Dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru."   Fiind, așadar, Libertatea atât de la îndemână, încât nici sabia, nici lanțul și nici moartea să nu o poată speri...

"Un sfânt, chiar și cel mai izolat și ascuns, poartă pe umerii săi firavi greul pământului și noaptea păcatului, fiind mereu în rugaciune și în nădejdea eshatologică pentru întregul Adam.  Atunci când lumea râde, lacrimile sfântului pogoară peste oameni milostivirea divină.  Înainte de a muri, un pustnic și-a rostit rugăciunea din urmă ca pe un "amin" menit să-i pecetluiască slujirea, zicând : << Fie ca toți să se mântuiască, iar pământul să cunoască izbăvirea ... >>. Nu numai călugării se roagă pentru întreaga lume, ci orice credincios care a ajuns să trăiască binele și frumosul de dragul lui Dumnezeu și al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pur și simplu din Recunoștință, nu din frică de pedeapsă și nici din dorință egoistă de răsplătire.  Sunt mireni mult mai trăitori duhovnicește decât mulți călugări. Ei, mirenii cuminți și sfinți, în chilia de taină a inimii lor, îi cuprind pe toți oamenii și se roagă pentru binele tuturor. Acel Bine ce e dincolo de lum...

  Despre laptele cel duhovnicesc și neprefăcut al Cuvântului C a niște prunci de curând născuți, să doriți laptele cel duhovnicesc și neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creșteți spre mântuire, De vreme ce ați gustat și ați văzut că bun este Domnul (I Petru 2:2-3). S fântul Apostol Petru îi socotește pe creștini ca pe niște prunci de curând născuți. Sfântul Botez este o nouă naștere, iar omul începe să-și numere viața începând cu sfântul botez. I ar cel nou născut duhovnicește trebuie să se hrănească cu mâncare blândă, întocmai ca și nou-născutul cel trupesc. D ar care este hrana pe care o recomandă Apostolul noilor creștini? Ea este laptele cel duhovnicesc și neprefăcut al cuvântului. Pruncul cel trupesc se hrănește cu laptele matern, care nu este decât chipul laptelui celui duhovnicesc și neprefăcut al cuvântului, luat spre hrană de pruncul cel duhovnicesc. Deci care este laptele cel duhovnicesc și neprefăcut al cuvântului cu care trebuie să se hrănească creștinii? Însuș...

  Rugăciune către Sfânta Muceniță Chiriachi O , prea sfântă și întru tot lăudată mare muceniță Chiriachi, care pentru Hristos ai pătimit, ca pildă să ne fii de adevărată credință și răbdare, primește acum această smerită rugăciune, de la noi nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri grabnic folositor alergăm, cinstind sfintele tale moaște și chipul icoanei tale, în genunchi, care cu credință, cu adâncă evlavie și cu lacrimi te rugăm: Î nalță cugetul tău, Sfântă muceniță Chiriachi, către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe Care Roagă-L, iertare de păcate și mare milă să ne dăruiască nouă și poporului cel binecredincios, ploaie la bună vreme, roade îmbelșugate pământului, și bună stare întregii lumi.< R oagă-L să ne dăruiască viață lină și fără de păcat, credința ortodoxă să o întărească, întărâtările ereticilor să le nimicească, pe vrăjmașii noștri să-i îmblânzească, ura să o stingă, dragostea să o înmulțească, războaiele să le op...

  Romani 12, 4-5, 15-21 Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 4 Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, 5 Așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos și fiecare suntem mădulare unii altora; 15 Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng.  16 Cugetați același lucru unii pentru alții; nu cugetați la cele înalte, ci lăsați-vă duși de spre cele smerite. Nu vă socotiți voi înșivă înțelepți.  17 Nu răsplătiți nimănui răul cu rău. Purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor.   18 Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii.  19 Nu vă răzbunați singuri, iubiților, ci lăsați loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: «A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul».  20...

  Matei 12, 9-13 9 Și trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.  10 Și iată un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască.   11 El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate?  12 Cu cât se deosebește omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta.  13 Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă. Luca 7, 36-50 36 Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Și intrând în casa fariseului, a șezut la masă.  37 Și iată era în cetate o femeie păcătoasă și, aflând că șade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.  38 Și, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, și cu părul capului ei le ștergea. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir.   39 Și văzând, fariseul, care-L chemase, a zis ...

  "Î n zilele împăratului Dioclețian, era un creștin, anume Dorotei, cu soția sa Evsevia, care, fiindcă nu aveau fii, se rugau lui Dumnezeu, să le dea lor rod, făgăduind să-l dăruiască Domnului, pe copilul ce se va naște. Deci, a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor și au născut prunc, de parte femeiască, în ziua Duminicii, pentru care pricină, au numit-o Chiriachi. Și au păzit-o fecioară, fiindcă făgăduiseră să o dăruiască lui Dumnezeu. Dar, când păgânul Dioclețian a ridicat prigoana împotriva creștinilor atunci, au fost pârâți părinții Sfintei, împreună cu ea, că sunt creștini. Au venit slujitorii împărătești și, luându-i pe toți trei, au despărțit pe fecioara de părinții ei; pe bătrâni i-au dus la Militina Armeniei, iar, pe frumoasa Chiriachi, au trimis-o în lanțuri, la Galeriu, însoțitorul la domnie al lui Dioclețian, din Nicomidia. Acesta, cercetând pe frumoasa fecioară, și văzând statornicia ei în credință, a poruncit să fie bătută de moarte. Sfânta a primit, în tăcere, cumpli...

  Icoana Maicii Domnului Vlahernskaya este prăznuită pe 2 iulie (Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne), pe 7 iulie și în sâmbăta a cincea din Postul Mare (Sâmbăta Imnului Acatist). Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost descoperită la Ierusalim de împărăteasa Evdochia, în timpul vieții Sfântului Eftimie cel Mare (prăznuit pe 20 ianuarie), în vreme ce Sfântul Iuvenalie (prăznuit pe 2 iulie) era Patriarh al Ierusalimului. Sfânta icoană a fost adusă la Constantinopol, unde Sfânta Împărăteasă Pulheria a așezat-o în Biserica din Vlaherne, acolo unde era păstrat și Veșmântul Născătoarei de Dumnezeu (prăznuit pe 2 iulie). Această sfântă icoană este de tip Hodighitria (Îndrumătoarea). De aceea, icoana mai este numită și icoana Maicii Domnului Hodighitria din Vlaherne sau icoana Maicii Domnului „Cea care arată calea” din Vlaherne. În anul 626, Patriarhul Serghie al Constantinopolului (610-631) a purtat icoana Domnului Vlahernskaya în procesiune pe zid...

Cuviosul Toma, din începutul vieții sale, a fost ostaș mare și slăvit; pe de o parte pentru bogăția sa, iar pe de alta, pentru vitejia ce o avea. El era puternic cu trupul și viteaz în războaie, pentru că de multe ori a biruit cetele potrivnicilor. Deci, iubind pe Hristos, a lăsat lumea cu toată gîlceava ei și s-a îmbrăcat în chipul monahicesc, asemănîndu-se sărăciei și smereniei Domnului său. Deci, înconjurînd locașurile monahicești, pe la nevoitorii cei plăcuți ai lui Dumnezeu întru pustnicie, s-a nevoit spre săvîrșirea faptelor bune. Iar cînd a voit să meargă în pustie pentru desăvîrșita nevoință și liniște, un stîlp de foc mergea noaptea înaintea lui și Sfîntul Prooroc Ilie i se arăta, povățuindu-l prin sînurile pustiei. El a fost povățuit de niște învățători ca aceștia spre alt Carmel, în muntele Malein, unde viețuia cu Dumnezeu și se învrednicea de dumnezeiești descoperiri și vedenii. Astfel, precum mai înainte în lume biruia cu vitejie pe vrăjmașii cei văzuți, tot așa și după le...

"C uviosul Toma, la începutul vieții sale în lume, a fost ostaș, cu slavă mare, pentru bogăția și vitejia sa. Și era puternic cu trupul și viteaz în războaie, biruind de multe ori cetele dușmanilor. Și, iubind pe Hristos, a lăsat lumea și a luat jugul lui Hristos și s-a îmbrăcat în chipul monahilor, asemănându-se Domnului, prin sărăcia și prin smerenia sa. Și cercetă așezările nevoitorilor, învățând de la ei, săvârșirea faptelor bune. De astfel de învățători, a fost îndreptat, ca un alt Ilie, spre un alt Carmel, spre muntele ce se chema Maleo, unde a viețuit singur, cu Dumnezeu, învrednicindu-se de dumnezeieștile descoperiri. Aici înfrângea viclenia lucrurilor celor nevăzute, întărindu-se cu lucrul mâinilor și cu rugăciunea cea neîncetată. Și, precum cetatea din vârful muntelui, nu este cu putință, a se ascunde și nici făclia, care strălucește sus, în tăria cerului, nu se tăinuiește, așa și Cuviosul Toma din Maleo, muntele cel pustiu, prin sfințenia sa, a răsărit în lume, ca o s...

  In zilele împăratului Dioclețian, la anul 282, era un creștin, anume Dorotei, împreună cu soția sa, care se chema Evsevia. Aceștia, fiindcă erau fără de fii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod și fiu, făgăduind să dăruiască iarăși Lui pe copilul ce se va naște. Deci, a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor și au născut un prunc de parte femeiască în ziua de duminică, lucru pentru care au și numit-o pe pruncă Chiriachi, ce înseamnă duminică. Și au hrănit-o cu învățătura și cuvîntul Domnului, după Apostolul Pavel, și au păzit-o pe fecioară curată, fiindcă făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu. Cînd păgînul Dioclețian a ridicat prigoană asupra creștinilor, atunci au fost pîrîți și născătorii sfintei împreună cu dînsa la tiran, cum că sînt creștini. Acesta, cercetînd pe părinții sfintei, i-a bătut și i-a trimis la ducele Iust, ce se afla în părțile Militinei, în Armenia cea mică. Pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetînd pe muceniță și...

  "Atunci cand cineva are sinceritate si nu tine cont de el insusi, este simplu, are smerenie. Toate acestea odihnesc si pe cel ce le are, dar sunt sensibile si pentru altul. Celalalt intelege daca te doare de el sau te prefaci. Un hoinar este mai bun decat un crestin prefacut. De aceea nu un zambet de dragoste prefacuta, ci un comportament firesc – si nici rautate nici prefacatorie, ci dragoste si sinceritate. Mai mult ma misca unul care este bine aranjat launtric. Adica sa aiba respect si dragoste adevarata, sa se miste simplu, nu in forme, pentru ca unul ca acesta ramane numai in cele din afara si se face om lumesc, carnaval de lasat de sec. Curatia launtrica a sufletului frumos a omului adevarat, infrumuseteaza si exteriorul omului si acea dulceata dumnezeiasca a dragostei lui Dumnezeu, indulceste chiar si infatisarea lui. Frumusetea launtrica a sufletului, pe langa faptul ca infrumuseteaza duhovniceste si sfinteste pe om, chiar si la exterior, tradandu-l harul dumnezeiesc, in...

  "Când omul pătimaș mustră pe cel egoist, este ca și cum ar lovi cu tunul în piatră de amnar și ar scoate foc. Dar dacă unul ca acesta îl mustră fără discernământ pe cel sensibil, mult se rănește. Aceasta ar fi ca și cum un om sălbatic ar lua o perie de sârmă groasă și ar curăța o mică urdoare de la ochiul unui prunc. Cei care suferă mucenicie de la creştini au mai mare plată chiar şi decât mucenicii, dacă suferă cu bucurie şi nu judecă pe cei ce îi chinuiesc, ci le sunt recunoscători pentru că astfel îşi răscumpără păcatele lor sau pentru răsplata de care se învrednicesc – dacă nu au greşit în viaţă – şi pentru cununa ce o vor lua de la Hristos prin mijlocirea acelora. Când omul pătimaş mustră pe cel egoist, este ca şi cum ar lovi cu tunul în piatră de amnar şi ar scoate foc. Dar dacă unul ca acesta îl mustră fără discernământ pe cel sensibil, mult se răneşte. Aceasta ar fi ca şi cum un om sălbatic ar lua o perie de sârmă groasă şi ar curăţa o mică urdoare de la ochiul unui prun...

 „Iată, îngerii au venit să mă ia şi mă rog ca să mai fiu lăsat să mă pocăiesc puţin”. Şi i-au zis lui bătrânii: „Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, părinte”. Şi le-a zis lor bătrânul: „Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine să fi pus început”. Şi au cunoscut toţi că este desăvârşit. Se spune despre ava Sisoe că atunci când a fost să se săvârşească, șezând părinţii lânga el, faţa lui strălucea ca soarele şi le zice lor: „Iată a venit ava Antonie”. Şi după puţin timp zice: „Iată a venit corul Profeţilor”. Şi iarăşi faţa lui a strălucit şi mai mult şi a zis: „Iată a venit corul Apostolilor”. Şi a strălucit îndoit faţa lui şi iată era ca unul care vorbeşte cu altcineva. Şi s-au rugat de el bătrânii zicând: „Cu cine vorbeşti, părinte?”. Iar el a zis: „Iată, îngerii au venit să mă ia şi mă rog ca să mai fiu lăsat să mă pocăiesc puţin”. Şi i-au zis lui bătrânii: „Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, părinte”. Şi le-a zis lor bătrânul: „Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine să fi pus început”. Şi au cunoscu...

  Glas 1, Cântarea 1-a Irmos: Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă cu braț înalt, și a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi. C eea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de ani, întrupat sub ani, Preasfântă, curată, vindecă toate patimile cele de mulți ani ale mult ticălosului meu suflet. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi. R ănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii și schimbările minții, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. C eea ce ai născut Lumina, pe Izbăvitorul meu, izbăvește-mă de întuneric și de chinurile cele veșnice de acolo, Preacurată, ca, mântuindu-mă, să laud milostivirea ta. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. C ântare de umilință cu fierbințeală să-i aducem Născătoarei de Dumnezeu, o, ticăloase suflete al meu, care rău te-ai întinat, ca să ne izbăvim ...

"Troparul Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi , glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Chiriachi, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: V eniți, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărțit marea și a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, căci cu slavă S-a preaslăvit. Stih: Sfântă Mare Muceniță Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u bucurie să dănțuim întru pomenirea muceniței cea purtătoare de chinuri și să strigăm: Hristoase, Mântuitorule Îndurate, mântuiește lumea Ta prin rugăciunile ei. Stih: Sfântă Mare Muceniță...

  "Și trecând de acolo, a venit în sinagoga lor. Şi iată un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-l învinuiască. Marcu 3,1/Luca 6, 6 Marcu 3, 1/ Luca 6, 6-7; 13, 14/Ioan 9,16 Ceilalţi Evanghelişti spun că Iisus este Cel Care i-a întrebat pe farisei.Deci este cu putinţă a zice că, fiind ei pizmăreţi, mai nainte au apucat şi „L-au întrebat" pe Dânsul, precum zice Matei. Apoi, Hristos i-a întrebat la rândul Său, ca şi cum i-ar fi batjocorit şi ar fi râs de împietrirea lor, precum zic ceilalți Evanghelişti.Şi [fariseii],,L-au întrebat", ca să aibă pricină a-L cleveti [defăima]. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și,de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate?  Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. leşire 23, 4/ Deuteronom 22, 1-4/Luca 14, 5 Marcu 3, 4-5/Luca 6, 10 Îi arată [vădeşte] pe ei că, pentru iubirea de avere şi ca să nu piardă oaia dezl...

  "De unde cunoaştem noi că este viaţă după moarte? De acolo, că Domnul Hristos însuşi ne-a arătat aceasta, cu al Său cuvînt, cu a Sa înviere, cu ale Sale multe arătări după moartea Sa. Filozofii care admit viaţa după moarte fac aceasta doar pe baza cugetărilor lor, pe cînd noi recunoaştem că există viaţă după moarte pe baza trăirii, mai ales a trăirii acelor sfinţi cărora străin le era să rostească vreo minciună, şi străin chiar şi cugetul ei. Cînd Sfîntul Sisoe zăcea pe patul său de moarte, faţa lui strălucea. Monahii, fraţii şi ucenicii lui, stăteau în jurul lui. Sfîntul Sisoe a privit lîngă el şi a zis: „Iată, Avva Antonie a sosit!" Iar după ce a tăcut puţin, a grăit iar şi a zis: „Iată, Sfinţii Apostoli au sosit!". Apoi a zis iar: „Iată îngerii venit-au să ducă sufletul meu!". La urmă faţa lui a strălucit tare ca soarele şi toţi cei care erau strînşi acolo s-au înspăimîntat. Atunci Avva Sisoe a zis: „Iată, Domnul este, priviţi-L! Iată, El zice: ,Aduceţi-Mi vasu...

  "Aceştia cu toţii au luat mucenicia la Roma sub împăratul Claudius Flavius, la anul 269. Marinus şi Marta au fost de neam persan, foarte bogaţi, care şi-au vîndut toate ale lor din Persia şi au mers la Roma împreună cu fiii lor spre a se închina la sfintele moaşte ale sfinţilor apostoli şi ale celorlalţi mucenici. Cînd împăratul i-a întrebat de ce au luat asupra lor greutatea unei asmenea depărtate călătorii, lepădîndu-şi dumnezeii lor spre a căuta oameni morţi la Roma, ei au zis: «Noi robi ai lui Hristos sîntem, şi la sfinţii apostoli am venit să ne închinăm, ale căror suflete sînt veşnic vii şi văd faţa lui Dumnezeu, puternici fiind şi nouă să ne ajute.» Cyrinus a fost aruncat în rîul Tibru, de unde a fost scos de Marinus şi de Marta, care 1-au îngropat cu cinste. Preotul Valentin a fost dat pe mîna comandantului Asterius care avea misiunea să-1 înduplece pe Valentin să se lepede de Hristos. Dar Valentin cu rugăciunea a vindecat-o pe fiica cea oarbă a lui Asterius, care suferi...

  De unde cunoaștem noi că este viață după moarte? D e acolo, că Domnul Hristos însuși ne-a arătat aceasta, cu al Său cuvânt, cu a Sa înviere, cu ale Sale multe arătări după moartea Sa. Filozofii care admit viața după moarte fac aceasta doar pe baza cugetărilor lor, pe când noi recunoaștem că există viață după moarte pe baza trăirii, mai ales a trăirii acelor Sfinți cărora străin le era să rostească vreo minciună și străin chiar și cugetul ei. C ând Sfântul Sisoe zăcea pe patul său de moarte, fața lui strălucea. Monahii, frații și ucenicii lui, stăteau în jurul lui. Sfântul Sisoe a privit lângă el și a zis: „Iată, Avva Antonie a sosit!" Iar după ce a tăcut puțin, a grăit iar și a zis: „Iată, Sfinții Apostoli au sosit!". Apoi a zis iar: „Iată îngerii venit-au să ducă sufletul meu!". La urmă fața lui a strălucit tare ca soarele și toți cei care erau strânși acolo s-au înspăimântat. Atunci Avva Sisoe a zis: „Iată, Domnul este, priviți-L! Iată, El zice: ,Aduceți-Mi vasul ...

  "C uviosul Sisoe, iubind pe Dumnezeu din tinerețe, a luat asupra să jugul crucii și a urmat cu osârdie lui Hristos, trăind în sihăstrie, în pustiile Egiptului. Prin smerenie și prin rugăciune, viața lui s-a asemănat cu viața îngerilor, biruitor, pe vrăjmașii cei nevăzuți, iar petrecerea lui era în pustiul muntelui, în care s-a nevoit și Cuviosul Antonie cel Mare, fiind, cu adevărat, următor al vieții lui Antonie. Pentru smerita lui cugetare, a luat atâta dar, de la Dumnezeu, încât a înviat pe morți, precum este arătat și în Pateric, unde se află scris așa: U n oarecare om mirean, a mers, pentru binecuvântare, la ava Sisoe, din muntele lui Antonie, având cu sine pe fiul său, un copil mic. Deci, s-a întâmplat să se îmbolnăvească copilul, pe drum, și a murit, dar tatăl lui nu s-a tulburat de aceasta, ci, cu credință, s-a dus cu cel mort la stareț. Și, intrând în chilie, la Cuviosul, s-a aruncat la picioarele lui, împreună cu fiul cel mort, pe care l-a pus cu fața în jos, ca și c...

  “Nu vă răzbunați voi singuri, iubiților. Căci scris este: „A mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti, zice Domnul”. Drept aceea de flămânzește vrăjmașul tău, dă-i lui pâine, de însetează, adapă-l; căci aceasta făcând, cărbuni de foc grămădești pe capul lui” . (Rom. 12, 19-20). Despre împăcare și despre iubirea vrăjmașilor D acă Dumnezeu ar voi să pedepsească, după cum se cade, toate atacurile, ce noi săvârșim împotriva Lui, în adevăr noi n-am mai trăi nici o zi. Încă Psalmistul a zis: „De te vei uita la fărădelegi, Doamne, cine va putea suferi”? (Ps. 129, 3). Fără a gândi la toate păcatele cele ascunse, pe care numai conștiința păcătosului le cunoaște, și care numai Dumnezeu le vede, fără a pomeni toate acelea, dacă noi am trebui să dăm socoteală numai de păcatele noastre cele văzute, cum am putea noi dobândi iertarea lor? C e iertare am putea noi dobândi, dacă Dumnezeu ar voi să cerceteze lenevirea și nerespectul nostru la rugăciune? Când noi prin rugăciunea ne apropiem de Dânsu...