Aripi Duhovnicești

  Cuvant la 1 august la pomenirea Sfintilor Mucenici sapte frati Macavei Despre statornicie și despre creșterea copiilor O dinioară când organizatorii jocurilor publice organizau concursuri de lupta ei puneau foarte mare râvnă în a aduce în arena luptători tineri și puternici ca înainte de începerea luptei privind la aceste figuri de luptători puternici spectatorii să se umple de uimire. L a frații Macavei însă a fost dimpotrivă cu totul altfel. Aici nu era o luptă între oameni, ci o luptă grozavă și înfiorătoare între om și duhurile cele rele și la această luptă a adus Dumnezeu nu niște bărbați tari și puternici ci niște copii gingași împreună cu bătrânul Eleazar și cu o femeie gârbovită de ani, mama acestor copii. Ce este aceasta? Duci tu la luptă o vârstă așa de neputincioasă? C ine a auzit vreodată ca o femeie de vârstă asta să fi stat la luptă? Deși aceasta este neauzită răspunde Dumnezeu, nu voiesc a arăta cu aceasta un lucru de necrezut, nou și nemaiauzit, căci Eu nu s...

  Canon de rugăciune la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci Tropar la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci, glasul 1: M ântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui protivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: P e Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind și despărțind marea; și pe Israel cel ce fugea l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu. Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim. S fintei Cruci a Domnului celei de viață făcătoare, astăzi toți să ne închinăm cu minte curată și cu gând binecredincios. Că este pusă înainte, dăruind celor ce se apropie de ea sfințire și mântuire, strălucire, slavă și milă. Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim. C rucea cea de viață dăruit...

  Corinteni 11, 8-23 Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 8 Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.   9 Și pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.  10 De aceea și femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.   11 Totuși, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. 12 Căci precum femeia este din bărbat, așa și bărbatul este prin femeie și toate sunt de la Dumnezeu.  13 Judecați în voi înșivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?   14 Nu vă învață oare însăși firea că necinste este pentru un bărbat să-și lase părul lung?  15 Și că pentru o femeie, dacă își lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a ...

  Matei 17, 10-18 10 Și ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?  11 Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni și va așeza la loc toate.   12 Eu însă vă spun vouă că Ilie a și venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; așa și Fiul Omului va pătimi de la ei.  13 Atunci au înțeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.   14 Și mergând ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,  15 Și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă.  16 Și l-am dus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece.   17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine.   18 Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela.

M ai înainte de a începe povestirea pătimirii sfinților mucenici - care s-a scris pe pămînt în cărțile Macabeilor, iar la ceruri în cărțile vieții veșnice -, este lucru cuviincios să povestim, pe scurt, ca o înainte cuvîntare, începutul tulburării Ierusalimului, care a fost în anii aceia, și a prigonirii celor ce păzeau cu dreaptă credință legea lui Dumnezeu. Această prigonire s-a ridicat mai întîi de către învățătorii cei mincinoși ai legii și de către arhiereii Ierusalimului, iubitori de stăpînire. Apoi, prin voința lui Dumnezeu care se mîniase, s-au înmulțit limbile cele necurate care stăpîneau pe evrei, și care au umplut de sînge și de urîciuni Sfînta Cetate și sfințenia lui Dumnezeu. D upă marea și înfricoșata dărîmare a Ierusalimului de către Nabucodonosor, împăratul Babilonului, care s-a întîmplat în zilele lui Sedechie, împăratul iudeilor, despre care se scrie în viețile sfinților Prooroci Ieremia și Iezechiel, trecînd șaptezeci de ani și poporul iudeu întorcîndu-se din robie...